Esența vieții ... între adevăr și iluzie...

2012-02-05T10:41:00.000-08:00

Aubrey de Grey, cercetător la Cambridge, argumentează că îmbătrânirea este pur și simplu o boală -- și chiar una vindecabilă. Oamenii îmbătrânesc în șapte moduri fundamentale, ne spune el, toate acestea putând fi prevenite.

sursa: http://www.ted.com/talks/lang/en/aubrey_de_grey_says_we_can_avoid_aging.html

Bunker Roy: Învăţând de la mişcarea desculţilor

2012-02-05T10:35:00.000-08:00

În Rajasthan, India, o şcoală extraordinară învaţă femeile şi bărbaţii din mediul rural -- mulţi dintre ei analfabeţi -- să devenină ingineri specialişti în exploatarea energiei solare, artizani, stomatologi şi medici în propriile lor sate. Se numeşte Colegiul Barefoot (Desculţ), şi fondatorul ei, Bunker Roy, explică modul în care funcţionează.

sursa: http://www.ted.com/talks/lang/ro/bunker_roy.html#.TwXNQDwhKeU.email

Mesaje de la îngeri

2012-01-29T10:41:00.000-08:00

http://www.dincolo-de-materie.blogspot.com/
Music: Michel Pépé - Présence de L'Ange

sursa: http://www.youtube.com/watch?v=pil2ZSye8Ow&feature=uploademail

Grația lui Dumnezeu

2012-01-16T14:28:00.000-08:00

1.
Toate grupările religioase pe care le-am întâlnit în această ţară nu îşi îndrumă adepţii să aspire săatingă suprema eliberare, pentru că, spun ei citândul pe sf.Pavel, „nici o fiinţă nu poate să se elibereze easingură” şi „...sunteţi mântuiţi prin credinţă şi aceasta nu este de la voi, este darul lui Dumnezeu; nu dinfapte, ca să nu se laude nimeni”.

Întreaga lor doctrină legată de mântuire se bazează în exclusivitate pe credinţă. „Credeţi, fiţi plini decredinţă şi veţi fi salvaţi de graţia lui Dumnezeu”. Numeroşi sunt cei care consideră ca o condiţiesuplimentară a salvării apartenenţa la o biserică, subînţelegând că dacă mai este ceva de făcut, biserica vaface totul pentru ei.

Iisus n-a spus oare discipolilor săi: „Şi pentru ce mă chemaţi <<Doamne, Doamne>> şi nu faceţi ce văspun?”(Luca 6:46) Să presupunem că doriţi bogăţii. Ce veţi face atunci? Veţi sta într-o cameră şi veţiaştepta ca Dumnezeu să vină să vi le dăruiască, numai pentru că voi credeţi în EL? Cu siguranţă nu. Văveţi mobiliza să munciţi cu sârguinţă, pentru ca să ajungeţi să le obţineţi. Cum credeţi că salvarea,mântuirea vă va fi dăruită fără să faceţi nimic, numai pentru singurul motiv că voi aveţi credinţă? Şi de cesă punem ca o condiţie suplimentară apartenenţa la o anumită biserică? Eliberarea este o relaţie personalăîntre sufletul individual şi Dumnezeu. Fiecare trebuie să ajungă să-l iubească pe Dumnezeu.

Apartenenţa la o biserică este benefică doar atunci când încurajează o relaţie directă a fiinţei cuDumnezeu, dar ea nu garantează cu nimic acest gen de relaţie şi, în nici un caz, nu o poate substitui. Dacăcineva vă va spune că doar urmând o anumită biserică îl veţi cunoaşte pe Dumnezeu, întrebaţi-l şi dacăacea biserică poate să mănânce în locul vostru, prin delegare. Dacă, fără efort personal, nu îţi este cuputinţă nici măcar să te hrăneşti, cum poţi să crezi că poţi să-ţi desăvârşeşti fiinţa doar stând şi aşteptând?

Eliberarea înseamnă a fi liber de limitările ego-ului, prezente în fiinţă datorită ataşamentelor sale faţă decorp.Eliberarea nu poate apare decât ca urmare a unui mare efort personal. Este adevărat, alte fiinţe vă potajuta în efortul vostru spiritual; graţia lui Dumnezeu poate să vă salveze. Sf. Pavel a avut dreptate în ceeace a spus. Dar aceasta nu înseamnă că această credinţă nu trebuie să fie asociată cu un efort sincer dinpartea voastră; fără un efort susţinut depus din partea ta, nu vei atinge eliberarea."

2.
„Maestre” - a spus într-o zi un discipol, „J. este un pic descurajat. A aflat că, după spusele luiRamakrishna, „graţia este un joc al lui Dumnezeu”. Acesta vrea să spună că o fiinţă poate să mediteze anide-a rândul fără să ajungă la nici un rezultat şi Dumnezeu poate să se reveleze unui beţiv oarecare, pentrucă aşa doreşte EL?”

Maestrul i-a răspuns: „Ramakrishna n-a spus niciodată aşa ceva. Aceasta se întâmplă întotdeaunacând persoane care nu au atins eliberarea spirituală interpretează cuvintele unui Maestru. Dumnezeu nueste capricios. Este adevărat că unor fiinţe oarbe acţiunile Sale pot să pară uneori un joc, dar ele nu suntdecât influenţele cauzale ale karmei trecute. De ce ar încălca Dumnezeu propriile Lui legi? Doar El estecel care le-a creat.”

3.
„Religiile sunt atât de confuze când este vorba despre Graţie! Oamenii consideră că Dumnezeu îşimanifestă Graţia doar asupra acelora care, în accepţiunea lor, au făcut totul ca să-I fie pe plac. Ei îlmodelează pe Dumnezeu după propriile lor concepţii, în loc să mediteze profund şi să descopereadevărata realitate divină.

Dumnezeu nu are nevoie de linguşelile lor. Graţia Sa nu se bazează pe afinităţi sau aversiunipersonale. El răspunde la dragostea aspirantului spiritual, dar această dragoste trebuie să fie şi eaimpersonală, trebuie să fie eliberată de toate motivaţiile egoiste.”

4.
„Ce este Graţia? Oamenii o confundă cu o favoare divină, ca şi cum Dumnezeu ar putea fi cumpăratsau păcălit, astfel încât ei să obţină ceea ce doresc de la El.

Odată, am cunoscut un om care a pus 100 dolari pe farfuria în care se realiza colecta, în timpulslujbei de duminică, iar mai târziu şi-a exprimat dezamăgirea că Dumnezeu nu i-a ascultat rugămintea ce aînsoţit acest act.

Trebuie să vă fie clar, Dumnezeu este atent la inimile oamenilor şi nu la farfuriile de colectă. Înacelaşi mod, oamenii spun că, pentru a atinge mântuirea, trebuie să crezi, să crezi şi iar să crezi. Credeţioare că Dumnezeu trebuie astfel liniştit şi convins că noi chiar credem în El? El ne priveşte în lăuntrulfiinţei noastre şi nu este influenţat de opiniile pe care le exprimăm în legătură cu El.

O fiinţă care se consideră un ateu poate uneori să fie mai aproape de Dumnezeu, datorită dragostei pecare o manifestă faţă de oamenii din jur, decât alte fiinţe care cred în Dumnezeu cu mintea lor, dar a căroracţiuni sunt cu totul lipsite de dragoste şi altruism. Dumnezeu ne judecă după acţiunile noastre şi nu dupăcuvintele noastre.

Bineînţeles, e bine să dăruieşti bani unei cauze spirituale. Fiinţa își generează karmă bună făcândacest lucru; dar este mult mai bine să crezi în Dumnezeu decât să-L negi, pentru că, necrezând că Elexistă, nu vei depune nici un efort ca să-L găseşti.

Dar să nu vă imaginaţi că Dumnezeu poate fi mituit sau flatat, astfel încât să-I cumpăraţi Graţia, să-Ldeterminaţi să vă dăruiască Graţia Sa. Singurul lucru pe care-l puteţi face ca să-L câştigaţi este să-I dăruiţidragostea voastră.

Dar atunci, ce este de fapt Graţia? Este puterea lui Dumnezeu, distinctă de toate celelalte, Dumnezeufiind singura realitate; El este singura putere a existenţei. Privind din acest punct de vedere eforturilevoastre umane sunt iluzorii; puterea Sa este cea care ne face să ne îndeplinim toate acţiunile vieţii noastre,iar eşecurile pe care le suportăm nu sunt datorate decât lipsei de armonizare a fiinţei noastre cu aceastăputere.

Graţia lui Dumnezeu ne este dăruită în proporţia în care noi suntem deschişi faţă de El. Graţia nu vinedin exteriorul nostru; ea este operaţia care se produce în interior, prin intermediul propriei noastre realităţisuperioare. Cu cât vom trăi mai conştienţi şi cu cât vom trăi mai puţin dominaţi de ego vom beneficia dince în ce mai mult de Graţia Divină.”

5.
„În istoria religiei s-a pus dintotdeauna următoarea întrebare: „Ce este mai important pe caleaspirituală: Graţia divină (KRIPA - cum este numită în India) sau efortul uman?” Răspunsul este simplu şimarii maeştri spirituali au încercat de nenumărate ori să-l dăruiască umanităţii prin învăţăturile lor.

Omul trebuie să folosească toate resursele care-i sunt puse la dispoziţie pentru a atinge SupremaEliberare. Eforturile sale nu vor fi încununate de succes decât în momentul în care va înţelege că nu el, ciDumnezeu este cel care acţionează prin intermediul său, inspirându-l şi ghidându-l. Considerându-l peDumnezeu ca fiind Cel care acţionează, nu trebuie ca prin aceasta să devenim pasivi; trebuie să depunemmari eforturi pentru a fi receptivi la influenţa Sa.

Aspirantul trebuie să se dăruiască cu optimism şi bucurie acestui flux al Graţiei interioare. Forţa careexistă în voi este a voastră personală; vă este dăruită de Dumnezeu, folosiţi-o! Dumnezeu n-o va folosi înlocul vostru. Cu cât vă veţi pune mai mult la unison cu voinţa Sa infinită, în toate acţiunile şi gândurilevoastre, cu atât mai mult puterea Sa şi binecuvântarea Sa vă va da încredere, ghidându-vă în tot ceea cefaceţi.”

6.
„Roagă-te astfel lui Dumnezeu: „Doamne, voi gândi, voi acţiona, dar ghidează-mi, te rog, gândurile,voinţa şi toate acţiunile mele”.”

7.
„Dumnezeu nu va răspunde întotdeauna rugăminţilor tale în felul în care te aştepţi; dar dacă niciodatăaspiraţia ta către El nu va avea fluctuaţii, atunci vei primi chiar mai mult decât bănuiai.”

8.
Într-o zi, un discipol l-a întrebat pe Yogananda: „Care este diferenţa dintre credinţă şi încredere?” Yogananda a răspuns: „Încrederea este mentală; ea este asemănătoare unei ipoteze ştiinţifice şi, asemeniştiinţei, ea necesită verificări experimentale. Cu alte cuvinte, încrederea este condiţionată. Premizele saletrebuiesc testate în laboratoarele meditaţiei şi verificate prin intermediul experienţei directe.

Verificaţi-vă încrederile, dar nu într-un spirit de îndoială. Verificaţi-le, pentru că voi doriţi săcunoaşteţi în profunzime adevărul şi nu doar să reflectaţi asupra lui”.

„Credinţa” - a spus Sf. Pavel - „este dovedirea lucrurilor celor nevăzute”. Doar experimentareaacestor realităţi subtile ne conferă credinţa în ele. Aceasta este ceea ce a spus Sf. Pavel. Doar în urma uneiverificări interioare apare credinţa.

În prezent sunt nenumărate elemente în viaţa voastră care sunt suficiente pentru a vă oferi credinţă.Nu trebuie să aşteptaţi să aveţi viziuni extraordinare pentru a avea credinţă. Gândiţi-vă doar la ceea ce aţiexperimentat până acum; nu limitaţi religia voastră doar la un plan mental. Aţi simţit vreodată pacea luiDumnezeu coborându-se asupra voastră, într-o rugăciune sau într-o meditaţie? Aţi simţit vreodatădragostea Lui atingând inima voastră? Nu sunt aceste dovezi reale şi suficiente pentru voi? Agăţaţi-vă deele! Făceţi din experienţă baza credinţei voastre! Precum Isus a spus: „noi, ceea ce ştim, vorbim”.

Construiţi-vă întreaga viaţă pe ceea ce deja ştiţi, pentru că „celui care are, i se va mai da şi-i vaprisosi”.
Pe Swami Shankaracharya (un mare maestru al Indiei) îl separa un râu de cel mai apropiat discipol alsău. Cu un surâs, el i-a spus discipolului: „Vino! Vino aici!” Fără să ezite nici o secundă, tânărul s-aapropiat de râu şi a păşit pe apă şi, spre uimirea sa, la fiecare pas pe care îl realiza apărea o floare de lotussub piciorul său, astfel că a reuşit să traverseze râul şi, când a ajuns pe celălalt mal, s-a aruncat lapicioarele maestrului său. Începând cu acea zi a fost numit Padmapada - „Picioare de lotus”.

Padmapada nu cunoştea abilitatea maestrului său de a crea flori de lotus. Cu alte ocazii, el aexperimentat alte puteri paranormale ale guru-lui său. Şi astfel, plin de încredere, el s-a bucurat de acestemiracole, în loc să-şi umple întreaga viaţă cu îndoieli şi speculaţii intelectuale.

9.
„Credinţa este dezvoltarea intuiţiei prezenţei lui Dumnezeu în fiinţa noastră şi abandonarea raţiunii camijloc principal de înţelegere.”

10.
„Două cunoştinţe ale mele (femei) aveau ca obicei să nu închidă maşina după ce o parcau. Odată, le-amspus: „Ar trebui să fiţi mai precaute şi să vă închideţi de fiecare dată maşina”.

„De ce? Unde este credinţa ta în Dumnezeu?” - mi-au răspuns ele zâmbind.

„Da, eu am încredere” - le-am răspuns - „dar nu de încredere faceţi voi dovadă, ci de neglijenţă. Dece trebuie Dumnezeu să vă protejeze, dacă voi nu faceţi nimic în acest sens?”

„O, Dumnezeu ne veghează” - m-au asigurat - „nimic rău nu se va întâmpla”. Şi au continuat să lasemaşina deschisă.

Într-o zi, când aveau în maşină obligaţii în valoare de multe mii de dolari, au plecat lăsând toatelucrurile în „grija” credinţei. În absenţa lor, hoţii şi-au făcut meseria şi au furat totul, cu excepţia unui micarticol care le-a scăpat din vedere. Una dintre doamne a pierdut, cu această ocazie, toţi banii pe care îistrânsese în ultimii ani.

Mai târziu, le-am spus: „De ce să te aştepţi ca Dumnezeu să te protejeze, dacă tu ignori în permanenţălegile raţiunii şi ale bunului simţ? Este minunat să ai credinţă, dar, în acelaşi timp, fii şi raţional! Nu teaştepta ca Dumnezeu să facă totul în locul tău, numai pentru simplul motiv că tu ai încredere în El. El vaavea grijă de tine, dar pentru aceasta trebuie să participi şi tu”.

11.
Un discipol, în dorinţa sa de aventură, avea obiceiul să-şi asume mari riscuri. Fiind criticat, el arăspuns astfel: „Dacă vreodată ceva va merge rău, cu siguranţă maestrul mă va proteja”.

Cuvintele sale au fost repetate mai târziu lui Paramahansa Yogananda. „Doamne” - a exclamat el - „poate într-o zi îi va trece prin cap să conducă maşina pe marginea unei faleze, astfel încât să vadă dacăDumnezeu şi cu mine îl vom proteja de consecinţele prostiei lui!” Trebuie să facem dovadă de bun simţ,nu să provocăm Graţia divină în astfel de moduri absurde şi prosteşti. În împărăţia lui Dumnezeu nu esteloc pentru fiinţe inconştiente.

12.
Credinţa trebuie cultivată. Ea nu poate fi obţinută prin simple speculaţii mentale. Dacă te vei aruncade pe vârful unui munte afirmând: „Dumnezeu mă va proteja”- vei vedea că nu va fi aşa. Dumnezeuaşteaptă de la tine să-ţi foloseşti bunul simţ pe care ţi L-a dăruit. Bineînţeles, El va avea grijă de tine, dacăvei acţiona plin de bun simţ şi te vei lăsa în mâinile Sale.

Credinţa trebuie hrănită, în permanenţă, de experienţa interioară, la fel cum udăm zilnic o plantă. Cucât vei experimenta mai mult protecţia Sa, prin trăire personală, cu atât vei ajunge să crezi mai mult în El,nu fanatic, ci într-un mod natural, într-o manieră divină.

13.
Modul tău de a gândi şi fluxul de Graţie divină ce se va manifesta în viaţa ta este determinat deprofunzimea conştientizării Sinelui fiinţei tale.

Marile miracole ale credinţei, cum ar fi învierea morţilor, sunt posibile doar pentru cei care auperceput Divinul ca fiind unica realitate. Pentru a realiza astfel de miracole, o simplă afirmare mentală,chiar realizată cu putere, nu este suficientă.

A existat un bărbat care a citit în Biblie că „un gram de credinţă poate muta şi munţii din loc”. Acesteînvăţături ale Bibliei l-au impresionat foarte mult, mai ales pentru că în faţa ferestrei de la dormitorul săuse afla un deal care-i bara minunata privelişte a lacului din apropiere.

Astfel că, într-o zi, s-a decis să verifice aceste afirmaţii din Scriptură. Plin de această „credinţă” temporară, el s-a rugat lui Dumnezeu câteva ore să ridice acest munte şi să-l arunce în lac, după care s-adus să se culce, fiind foarte nerăbdător să vadă care vor fi rezultatele rugăminţii sale. Trezindu-se a douazi dimineaţă, primul lucru pe care l-a făcut a fost să alerge la fereastră, să vadă ce s-a întâmplat; dar colinanu se mişcase nici măcar un milimetru. „Ştiam eu că o să fie tot aici” - a exclamat el supărat.

Aceasta nu este credinţă - nu este decât o simplă afirmaţie pripită.

14.
Sunt multe pietre care există pe pământ, dar dintre toate doar câteva sunt diamante. În mod similar,adevărurile spirituale nu pot fi găsite printre opiniile umane confuze. Graţia divină este una dintre celemai rare şi preţioase diamante. Ea poate fi obţinută numai de cei care o caută încontinuu, cu răbdare şifermitate; iar pentru ca cineva să ajungă să o experimenteze nu este suficient doar să citească câteva cărţispirituale sau să audieze câteva conferinţe. Graţia nu va fi niciodată găsită acolo unde oamenii cred că eatrebuie să fie. Ea trebuie căutată într-un anumit mod, la locul potrivit şi într-o stare de spirit potrivită.Starea de spirit necesară pentru a putea primi Graţia Divină este o atitudine necondiţionată de dragostefaţă de Dumnezeu. Locul potrivit este în voi înşivă şi maniera potrivită este liniştea unei meditaţiiprofunde.

Pentru a-L găsi pe Dumnezeu, trebuie să vă puneţi de acord cu metodele şi legile Sale.

Paramahansa Yogananda

RO - Valery Uvarov - (2007)

2012-01-06T23:10:00.000-08:00

În 2007, Project Camelot a călătorit la Sankt-Peterburg, Russia ca să facă un interviu cu Valery Uvarov, Şeful Departmentului de Cercetări OZN, Paleoştiinţe şi Paleotehnologie al Academiei de Securitate Naţională a Rusiei. Acest om a cercetat textele străvechi referitoare la istoria neştiută a Pământului, la piramide, la meteoritul Tungus şi la multe alte subiecte, inclusiv ce ne aşteaptă în 2012 şi după.

El a re-interpretat tot ce a găsit despre piramide şi a demonstrat că Platon a greşit profund la traducerea hieroglifelor (a interpretat undele energetice ca fiind... valurile apei) şi, în consecinţă, tot eşafodajul teoriilor moderne a fost greşit. Până acum...

Transcriptul interviului (Partea 1 şi Partea 2):

http://projectavalon.net/lang/ro/valery_uvarov_interview_transcript_ro.html

Valery Uvarov a scris mai multe cărţi şi articole şi le-a publicat, mai întâi în limba rusă, apoi în engleză.

"The Pyramids" şi "The Wands of Horus" (Baghetele lui Horus) pot fi descărcate de aici (în format pdf), în limbile rusă şi engleză:

http://www.iicufi.org/download_engine/index.php?subcat=1&ENGINEsessID=7f9...

Chiar dacă nu aveţi timpul necesar să le citiţi în întregime, chiar dacă nu înţelegeţi o iotă ruseşte şi mai deloc englezeşte, doar examinând fotografiile şi desenele veţi avea un câştig imens. Aşa ceva nu prea vedeţi la CNN.

Puteţi să-i vizitaţi situl web şi să vedeţi sutele de fotografii pe care le-a făcut în cei 2 ani de construcţie a piramidei sale:

http://pyramids.iicufi.org/index.php?id=55&L=1

Treceţi prin toate fazele; la faza nr. 9 veţi vedea filmuleţeul despre care vorbeşte în partea a 2-a a interviului, făcut cu telefonul mobil, în noaptea în care fiinţa luminoasă a ieşit din cristalul încastrat în peretele camerei sale.

Tot pe acea pagină, dar mai jos, veţi găsi şi o poză interesantă, care ilustrează unul din efectele piramidei sale, creşterea aurei persoanelor care au petrecut o oră în interiorul piramidei. Uimitor!

Câteva din rezultatele cercetărilor de laborator le găsiţi la pagina:

http://pyramids.iicufi.org/index.php?id=95&L=1

şi următoarea,

http://pyramids.iicufi.org/index.php?id=106&L=1

plus anexele respective.

Vizionare plăcută!

sursa: http://www.youtube.com/watch?v=zYiemZ1tISo&feature=uploademail

http://www.youtube.com/watch?v=X42h5sYqahI&feature=uploademail

Legământ - Nu lua nimic personal!

2011-12-13T14:50:00.000-08:00

„Nu lua nimic personal.”
Orice s-ar petrece în jurul tău, nu lua nimic personal. [...] dacă te văd pe stradă şi spun: „Hei, eşti prost!”, fără să te cunosc, nu este nimic în neregulă cu tine; este ceva care nu-i în regulă cu mine. Dacă tu vei lua aceasta personal, atunci probabil că vei crede că eşti prost cu adevărat. Poate că vei gândi: „Cum de ştie? Este clarvăzător sau chiar poate vedea toată lumea cât de prost sunt?“ Iei acest lucru personal deoarece eşti de acord cu tot ceea ce se spune. Imediat ce ai fost de acord, otrava se răspândeşte în interiorul tău şi tu te scufunzi în visul iadului. Ceea ce-ţi produce această cădere este ceea ce numim IMPORTANŢA DE SINE. Importanţa personală, sau faptul că iei lucrurile personal, este expresia maximă a egoismului, deoarece noi facem presupunerea că totul este despre mine. Întimpul educaţiei noastre, a domesticirii noastre, învăţăm să luăm totul personal, credem că suntem responsabili pentru tot. Eu, eu, eu, întotdeauna eu!
Nimic din ceea ce ceilalţi oameni fac nu este din cauza ta. Este din cauza lor. Toţi oamenii trăiesc în propriul lor vis, în mintea lor; ei sunt într-o lume complet diferită de aceea în care trăieşti tu. Când luăm ceva personal, facempresupunerea că lumea noastră este cunoscută de ceilalţi şi încercăm să le impunem lumea noastră în lumea lor.

Chiar când o situaţie pare personală, chiar dacă ceilalţi te insultă direct, aceasta nu are de-a face cu tine. Ceea ce spun ei, ceea ce fac ei şi opiniile pe care le au sunt într-o directă legătură cu legămintele pe care le-au făcut în minţile lor. Punctul lor de vedere vine din toate programările pe care le-au primit pe parcursul domesticirii lor.Dacă cineva îşi dă o părere despre tine şi spune: „Hei, eşti cam gras!”, nu o lua personal, deoarece adevărul este că acea persoană se confruntă cu propriile sentimente, credinţe şi păreri. Acea persoană încearcă să-ţi trimită otravă doar dacă tu iei ca un afront personal părerea ei, apoi preiei acea otravă şi devine a ta.
A da lucrurilor o interpretare personală te face o pradă uşoară pentru animalele de pradă, care sunt magicienii negri. Ei te pot vrăji uşor cu o mică părere şi să-ţi servească orice otravă doresc ei, dar pentru că tu dai acestor lucruri o interpretare personală, tu înghiţi otrava. Tu mănânci tot gunoiul lor emoţional, care astfel devine gunoiul tău. Dar dacă nu dai acestor lucruri o interpretare personală, vei rămâne imun în mijlocul iadului. Imunitatea la otrava din mijlocul iadului este darul acestui legământ.

Când iei lucrurile personal, ca pe un afront, atunci te simţi ofensat, iar reacţia ta este de a-ţi apăra credinţele şi de a crea conflicte. Transformi ceva foarte mic în ceva exterior foarte mare, deoarece ai nevoie să ai dreptate şi să-i faci pe toţi ceilalţi să înţeleagă că greşesc. De asemenea, încerci din greu să ai dreptate oferindu-le părerile tale. În acelaşi mod, orice simţim şi facem reprezintă o proiecţie a propriului nostru vis, o reflexie a propriilor noastre legăminte. Ceea ce faci, ceea ce spui şi opiniile pe care le ai sunt în concordanţă cu legămintele pe care le-ai făcut, iar aceste păreri nu au nimic de-a face cu mine.
Nu este important pentru mine ceea ce tu simţi despre mine, iar ceea ce gândeşti nu o iau personal, nu o consider ca pe un afront. Nu o voi lua personal, nu voi considera ca pe un afront, când oamenii spun: “Miguel, eşti cel mai bun !” şi de asemenea, nu o voi lua personal atunci când vor spune:„Miguel eşti cel mai rău!” Ştiu când eşti fericit şi-mi spui: „Miguel, eşti un înger!” Dar, când eşti supărat pe mine vei spune: „O, Miguel, eşti un blestemat! Eşti atât de dezgustător.

Cum poţi spune asemenea lucruri?“ Ambele modalităţi nu mă vor afecta deoarece ştiu cine sunt. Nu am nevoie să fiu acceptat. Nu am nevoie să vină cineva la mine şi să-mi spună: „Miguel, faci lucrurile atât de bine !“ sau „Cum de îndrăzneşti asta ?!”
Nu, nu o iau personal, nu o iau ca pe un afront. Orice ai gândi, orice ai simţi, ştiu că este problema ta şi nu este problema mea, este modul în care tu vezi lumea. Nu este nimic personal, deoarece tu ai de-a face cu tine însuţi şi nu cu mine. Ceilalţi vor avea părerile lor în concordanţă cu sistemul lor de credinţă, aşa că nimic din ceea ce ei gândesc despre mine nu este cu adevărat despre mine, ci este despre ei.
Ai putea chiar să-mi spui: „Miguel, ceea ce spui mă răneşte.” Dar nu ceea ce spun eu te răneşte, sunt rănile tale pe care le ating cu ceea ce spun. Tu te răneşti pe tine însuţi. Nu este nici o modalitate prin care eu să iau lucrurile personal, prin care nu iau nimic ca pe un afront. Nu pentru că nu cred în tine sau nu am încredere în tine, ci pentru că ştiu că tu vezi lumea cu ochi diferiţi, cu ochii tăi.

Tu creezi un întreg tablou sau film în mintea ta, iar în acel film tu eşti regizorul, tu eşti producătorul, tu eşti principalul actor sau actriţă. Oricine altcineva este o actriţă sau un actor într-un rol secundar. Este filmul tău.Modul în care tu vezi filmul este în concordanţă cu legămintele pe care le-ai făcut cu viaţa. Punctul tău de vedere este ceva foarte personal. Nu este decât adevărul tău şi nu al altcuiva. Astfel, dacă te superi pe mine, ştiu că acest lucru te priveşte. Eu sunt scuza pentru ca tu să te enervezi şi tu te enervezi deoarece îţi este frică, deoarece te confrunţi cu frica. Dacă nu-ţi este frică, atunci nu ai de ce să te enervezi pe mine. Dacă nu-ţi este frică atunci nu ai cum să mă urăşti. Dacă nu-ţi este frică nu ai de ce să fii gelos sau supărat.

Dacă trăieşti fără frică, dacă iubeşti, nu mai există nici un loc pentru astfel de emoţii, fiind logic că tu te simţi bine. Când te simţi bine, totul în jurul tău este bine. Când totul în jurul tău este excelent, totul te face fericit. Iubeşti totul în jurul tău, deoarece te iubeşti pe tine, deoarece îţi place modul în care eşti, deoarece eşti mulţumit cu tine însuţi, eşti fericit cu viaţa ta, eşti fericit cu filmul pe care-l produci, eşti fericit cu legămintele pe care le-ai făcut faţă de viaţă. Eşti împăcat şi eşti fericit. Trăieşti într-o stare de beatitudine în care totul este minunat; în stare de beatitudine tu faci dragoste tot timpul cu tot ceea ce percepi. Orice fac oamenii, orice gândesc sau spun, nu o lua personal, nu o considera ca fiind un afront. Dacă ei îţi spun că eşti minunat, ei nu o spun din cauza ta, doar pentru a-ţi face plăcere. Tu ştii că eşti minunat, oricum. Nu este necesar să-i crezi pe ceilalţi oameni care-ţi spun că eşti minunat. Nu lua nimic personal, nu considera nimic ca fiind un afront. Chiar dacă cineva ia o armă şi te împuşcă în cap, nu a fost ceva personal. A fost o acţiune extremă.

Chiar şi părerile pe care le ai despre tine nu sunt în mod necesar adevărate; de aceea, nu trebuie să consideri ca fiind o jignire tot ceea ce ai în minte. Mintea are abilitatea de a vorbi cu ea însăşi, dar este de asemenea capabilă să dea informaţii ce sunt valabile din alte părţi. Uneori, auzi o voce în mintea ta şi te poţi întreba de unde vine. Această voce poate veni dintr-o altă realitate în care există fiinţe similare cu mintea umană. [...] Mintea noastră trăieşte în acea realitate care percepe şi această realitate. Mintea vede cu ochii şi percepe trezirea acestei realităţi. Dar, de asemenea, mintea vede şi percepe fără ajutorul ochilor, de aceea ne este atât de greu să devenim conştienţi de această percepţie. Mintea trăieşte în mai multe dimensiuni. Pot fi perioade în care ai idei care să nu aparţină minţii tale, dar le percepi cu mintea. Ai dreptul să crezi sau să nu crezi aceste voci şi dreptul de a nu lua în considerare ceea ce spun. Avem dreptul de a alege şi de a crede sau nu vocile pe care le auzim în minţile noastre, tot aşa cum putem alege ceea ce să credem şi cu ce să fim de acord în visul planetei.

Mintea poate să vorbească şi să se asculte pe ea însăşi. Mintea este divizată la fel cum corpul tău este divizat. Tot aşa cum poţi spune: „Am o mână şi îmi pot scutura cealaltă mână pentru a o simţi mai bine.”, mintea poate vorbi cu eaînsăşi. O parte din minte vorbeşte şi cealaltă parte ascultă. Este o mare problemă când o mie de părţi ale minţii vorbesc toate în acelaşi timp. [...] poate fi comparat cu o piaţă foarte mare în care mii de oameni vorbesc şise târguiesc în acelaşi timp. Fiecare dintre ei are gânduri şi sentimente diferite; fiecare are un punct de vedere diferit. În programarea mentală, toate legămintele pe care le-am făcut, toate condiţionările pe care le avem, nu sunt neapărat compatibile unele cu altele. Fiecare legământ, fiecare condiţionare este ca o fiinţă vie separată; are propria sa personalitate şi propria sa voce. Există legăminte conflictuale ce se îndreaptă împotriva altor legăminte şi astfel în mintea noastră începe un adevărat război. [...] este motivul pentru care omul realizează cu greu ceea ce doreşte sau când doreşte. Omul nu este de acord cu el însuşi deoarece sunt părţi din minte ce doresc un singur lucru şi alte părţi care vor exact opusul. Unele părţi ale minţii au obiecţii faţă de anumite gânduri şi acţiuni, iar o altă parte sprijină acţiunile gândurilor opuse. Toate aceste mici fiinţe vii crează un conflict interior, din cauză că ele sunt vii şi fiecare dintre ele are o voce.
Doar făcând un inventar al legămintelor noastre, al condiţionărilor noastre, vom putea aplana conflictele din minte şi eventual să facem ordine în acest haos [...] .

Nu considera nimic ca fiind un afront personal, deoarece atunci când iei lucrurile ca pe afronturi personale te expui la suferinţă pentru nimic. Oamenii sunt dependenţi de suferinţă la diferite nivele şi la diferite intensităţi, dar noi ne sprijinim unii pe alţii în menţinerea acestor dependenţe. Oamenii sunt de acord să se ajute unii pe alţii pentru ca să sufere. Dacă ai nevoie ca să abuzeze cineva de tine, vei găsi aceasta imediat la ceilalţi. De exemplu, dacă eşti cu oameni care au nevoie să sufere, ceva din tine te face să abuzezi de ei. Este ca şi cum ei ar avea un afiş pe spate care să spună: „Vă rog să mă loviţi.” Ei cer justificări pentru suferinţa lor. Dependenţa lor de suferinţă nu este altceva decât un legământ pe care-l întăresc în fiecare zi.

Oriunde mergi vei găsi oameni care să te mintă, iar pe măsură ce devii mai conştient, vei observa cum tu te minţi pe tine. Nu te aştepta ca oamenii să-ţi spună adevărul deoarece ei se mint pe ei înşişi. Trebuie să ai încredere în tine şi să alegi în ceea ce să crezi sau să nu crezi, când ţi se spun diferite lucruri. Când îi vezi pe ceilalţi oameni aşa cum sunt, fără a o considera aceasta ca fiind un afront personal, nu poţi niciodată să fii rănit de ceea ce ei spun sau fac. Chiar dacă ceilalţi te mint este în regulă. Ei te mint deoarece le este frică. Le este frică că tu vei descoperi că nu sunt perfecţi. Este dureros să-ţi scoţi această mască socială. Dacă ceilalţi spun ceva dar fac altceva, te minţi pe tine însuţi dacă nu asculţi acţiunile lor. Dar dacă eşti sincer cu tine însuţi, te vei salva de multe dureri emoţionale. Trebuie să-ţi spui adevărul despre ceea ce ar putea să doară, dar să nu fii ataşat de durere. Vindecarea se va produce şi este doar o problemă de timp până când lucrurile se vor îndrepta şi pentru tine.

Dacă cineva nu te tratează cu dragoste şi respect, este un dar dacă este îndepărtat de lângă tine. Dacă acea persoană nu pleacă de lângă tine, atunci vei îndura cu siguranţă mulţi ani de suferinţă alături de el sau de ea. A pleca, a teîndepărta poate să doară pentru o perioadă de timp, dar inima ta se va vindeca. Apoi poţi alege ce doreşti tu cu adevărat. Vei descoperi că nu trebuie să ai încredere în ceilalţi la fel de mult cât ai nevoie de a avea încredere în tine pentru a face ceea ce trebuie.

Când îţi stabileşti ca obicei să nu iei lucrurile ca pe un afront personal, vei evita multe supărări în viaţa ta. Supărarea, gelozia şi invidia vor dispare, şi chiar tristeţea ta pur şi simplu va dispărea dacă nu vei lua lucrurile ca pe un afront personal.
Dacă-ţi vei face din al doilea legământ o obişnuinţă, vei descoperi că nimic nu te mai poate aduce în iad. Există o mare cantitate de libertate de care poţi beneficia atunci când nu iei nimic ca pe un afront personal. Devii imun la magicienii negri şi nici un blestem nu te poate afecta oricât de puternic ar putea fi. Întreaga lume poate să bârfească despre tine, dar dacă tu nu vei lua nimic ca pe un afront personal vei fi imun la aceasta. Cineva îţi poate trimite otravă emoţională în mod intenţionat, dar dacă nu consideri aceasta ca fiind un afront, atunci aceasta nute va afecta. Când nu accepţi otrava emoţională, aceasta devine şi mai rea pentru cel care a trimis-o, iar pentru tine fără efect.

Poţi vedea cât este de important acest legământ. A nu considera nimic ca pe un afront personal te ajută să rupi multe obiceiuri şi rutine care te menţin în visul iadului şi-ţi produc suferinţă inutilă. Doar prin practicarea acestui al doilea legământ poţi fi eliberat de zeci de alte legăminte micuţe care-ţi produc suferinţa. Şi dacă vei practica primele două legăminte, te vei elibera de 75% de micile şi micuţele legăminte ce te menţin în iad.

Scrie acest legământ pe o bucată de hârtie pe care să o pui pe frigider pentru a-ţi reaminti din când în când: „Nu considera nimic ca pe un afront personal.”
Pe măsură ce-ţi vei face un obicei din a nu considera nimic ca pe un afront personal, nu vei mai avea nevoie să-ţi bazezi încrederea în ceea ce ceilalţi fac sau spun. Tu vei avea nevoie să ai încredere în tine însuţi şi să fii responsabil atunci când alegi. Nu eşti niciodată responsabil pentru acţiunile celorlalţi; eşti responsabil doar pentru tine. Când înţelegi cu adevărat aceasta, refuzând să iei lucrurile personal, poţi fi rănit cu greu de către acţiunile sau comentariile jignitoare ale celorlalţi.
Dacă vei ţine acest legământ, poti călători în jurul lumii cu inima complet deschisă şi nimeni nu te va putea răni. Poţi spune, „Te iubesc,” fără frica de a fi ridiculizat sau de a fi respins. Poţi cere ceea ce ai nevoie. Poţi spune da sau poţi spune nu, orice alegi tu, fără nici o vină sau de auto-judecare. Poţi alege să-ţi urmezi inima întotdeauna. Astfel, chiar dacă te vei afla în mijlocul iadului, tu vei avea starea interioară de pace şi de fericire. Poţi să te menţii în starea ta de beatitudine, iar iadul nu te va mai afecta deloc.

Don Miguel Ruiz

Iubește experiența umană!

2011-12-06T12:41:00.001-08:00

10 reguli pentru a trăi experiența umană

Regula nr. 1 – Vei primi un corp
Chiar dacă îţi iubeşti corpul sau nu, este al tău pentru toată viaţa, aşa că acceptă-l. Ceea ce contează este înăuntrul tău.

Regula nr. 2 – Vei primi lecţii
Viaţa reprezintă o experienţă continuă de învăţare, fiecare zi aducând oportunităţi de a învăţa mai mult.Învăţarea acestor lecţii reprezintă cheia către descoperirea şi împlinirea propriei tale vieţi.

Regula nr. 3 – Nu există greşeli, există doar lecţii
Evoluţia ta către întelepciune este un proces de experimentare, încercare şi greşeală, aşadar inevitabil lucrurile nu vor merge întotdeauna conform planului sau vor ieşi exact aşa cum vrei tu.Compasiunea este remediul pentru judecata aspră – a noastră şi a celorlalţi. Iertarea nu este doar divină – ea reprezintă „comportamentul prin care se şterge un gol emoţional”. A te comporta etic, păstrându-ţi integritatea, umorul şi în special capacitatea de a râde de tine şi de propriile tale greşeli – confirmă faptul că „greşelile” sunt doar lecţii pe care trebuie să le învăţăm.

Regula nr. 4 – Lecţia se repetă până când este învăţată
Lecţiile se repetă până când sunt învăţate. Ceea ce se manifestă ca probleme şi provocări, neplăceri şi frustrări sunt lecţii – acestea se vor repeta până când le vei accepta şi învăţa.Conştientizarea şi abilitatea ta de a face schimbări sunt elemente necesare pentru învăţarea acestei reguli.Fundamentală este de asemenea acceptarea faptului că nu eşti o victimă a circumstanţelor sau a sorţii – „cauzele” trebuie recunoscute; altfel zis: totul se întamplă raportat la modul tău de a fi şi la comportamentul tău. A învinovăţi pe altcineva pentru propriile tale probleme este un mod de a scapa şi de a nega; tu singur eşti responsabil pentru tine şi pentru ceea ce ţi se întamplă. Rabdarea este necesară – schimbarea nu vine peste noapte, aşa că acordă timp schimbării.

Regula nr. 5 – Învăţarea este un process continuu
Cât trăim învăţăm. Intră în „ritmul vieţii”, nu i te împotrivi. Asumă-ţi angajamentul de a învăţa şi de a schimba – fii suficient de umil pentru a-ţi recunoaşte propriile slăbiciuni, şi îndeajuns de flexibil pentru a te adapta, pentru că rigiditatea va nega libertatea noilor posibilităţi.

Regula nr. 6 – „Acolo” nu înseamnă mai bine decât „aici”
Cealaltă parte a dealului s-ar putea să fie mai verde decât a ta, dar existenţata acolo nu garantează fericirea eternă. Fii recunoscător şi bucură-te de ceea ce ai şi de călătoria ta. Apreciaza mai bine ceea ce este bun în viaţa ta, decât să acumulezi lucruri care nu te vor conduce către fericire. Trăirea în prezent te ajută să obţii pacea.

Regula nr. 7 – Ceilalţi sunt oglinzi ce te reflectă pe tine
Iubeşti sau urăşti ceva la o persoană raportat la ceea ce iubeşti sau urăşti la tine. Fii tolerant; acceptă-i pe ceilalţi aşa cum sunt şi străduieşte-te să conştientizezi; străduieşte-te să te întelegi şi să percepi obiectiv propria ta persoană, gândurile şi sentimentele tale. Experienţele negativesunt oportunităti de a vindeca rănile pe care le ai.Ajută-i pe ceilalţi, şi astfel te vei ajuta pe tine. Unde ai fost incapabil să-i ajuţi pe ceilalţi este un semn că nu răspunzi corespunzător propriilor tale nevoi.

Regula nr. 8 – Ce se întâmplă cu viaţa ta este alegerea ta
Deţii toate uneltele şi resursele de care ai nevoie..Ceea ce faci cu ele depinde de tine. Asumă-ţi responsabilitatea asupra ta. Învaţă să renunţi atunci când nu poţi schimba lucrurile. Nu te enerva – gândurile amare îţi întunecă mintea. Curajul este în fiecare dintre noi – foloseşte-l atunci când trebuie să faci ceva bun pentru tine. Cu toţii avem o putere înnăscută şi un spirit aventuros, pe care ar trebui să le folosim pentru a îmbrăţişa ceea ce urmează.

Regula nr. 9 – Răspunsurile sunt la tine
Ai incredere în instinctele tale şi în sentimentele tale, chiar dacă le auzi ca o voce slabă sau dacă apar ca o sclipire de moment.Ascultă-ţi sentimentele ca şi cum ar fi sunete. Vezi, auzi şi ai incredere. Foloseşte inspiraţia înnăscută.

Regula nr. 10 – Vei uita toate acestea la naştere
Toţi ne naştem cu aceste capacităţi – primele noastre experienţe ne conduc într-o lume fizică, departe de sentimentele noastre, acestea devenind nehotărâte, cinice şi lipsite de credinţă şi încredere.

Cele 10 reguli nu sunt porunci, ele sunt adevăruri universale care se aplică tuturor.
Când te rătăceşti, apelează la ele.
Ai incredere în puterea spiritului.
Aspiră către întelepciune – aceasta este ultima încercare a vieţii şi nu cunoaşte limite înafara acelora impuse de tine.
Cherie Carter-Scott

Istoria marijuanei (RO)

2011-12-04T07:34:00.001-08:00

UNIUNEA - Istoria marijuanei (RO)

Un documentar curajos, menit să spulbere toate miturile nocivităţii marijuanei, mituri implementate cu grijă de-a lungul anilor, în subconştientul colectiv, de către numeroşi „oameni de ştiinţă” şi politicieni, care au avut mereu grijă de noi, de „sănătatea publică”, uitând să ne precizeze care sunt şi marile afaceri din spatele dorinţei lor de bine, uitând să ne spună căror interese servesc cu adevărat.

Acest documentar va răspune următoarelor întrebări:

De ce este marijuana ilegala?
Care sunt riscurile de sănătate la care ne expunem cu adevărat?
Funcţionează prohibiţia?
Ce s-ar întâmpla dacă ar fi taxată?

Din marijuana se obţin medicamente, hârtie, combustibil, îmbrăcăminte şi textile diverse, hrană etc ... oare ne scapă ceva aici?

sursa: fymaaa.info

sursa: http://www.youtube.com/watch?v=FzPI1ac4qto&feature=uploademail

THRIVE - PROSPERĂ!

2011-11-21T12:21:00.001-08:00

Thrive: What On Earth Will It Take?

Actualizare: 23.11.2011

Spuneam că voi reveni asupra acestui documentar și se pare că am prilejul să o fac mai repede decât am crezut.
Ca de obicei, Marian Matei - http://antiiluzii.blogspot.com, ne-a oferit plăcerea de a vedea și acest documentar tradus.

Documentarul poate fi descărcat de aici:
http://www.megaupload.com/?d=H448BNSY

Subtitrarea:
http://www.megaupload.com/?d=CMH5KOPV

Vă invit, totodată, să citiți și articolul care însoțește acest documentar deoarece veți găsi câteva comentarii pertinente (apreciez franchețea lui Marian) dar și informații despre realizatorii documentarului, soții Foster și Kimberly Gamble :
http://antiiluzii.blogspot.com/2011/11/prospera.html

*****

PROSPERĂ este un documentar neconvențional care ridică vălul asupra a ceea ce se întâmplă cu adevărat în lumea noastră, urmând drumul banilor - dezvăluind consolidarea globală a puterii în aproape fiecare aspect al vieţii noastre. Aducând în prim plan, împreună, descoperirile din domeniul ştiinţei, conştiinţei şi activismului, PROSPERĂ oferă soluții reale, ne pune la dispoziție strategii fără precedent şi îndrăzneţe pentru recuperarea vieţiilor noastre şi a viitorului nostru.

Interviuri în PROSPERĂ:
Duane Elgin, Nassim Haramein, Steven Greer, Jack Kasher, Daniel Sheehan, Adam Trombly, Brian O'Leary, Vandana Shiva, John Gatto, John Robbins, Deepak Chopra, David Icke, Catherine Austin Fitts, G. Edward Griffin, Bill Cu toate acestea, John Perkins, Paul Hawken, Aqeela Sherrills, Evon Peter, Angel Kyodo Williams, Elisabet Sahtouris, Amy Goodman, şi Barbara Marx Hubbard.

Mi-a plăcut pentru că este un documentar care explică elementele de geometrie sacră, teoria evoluției, fizică și mai ales, energia liberă - de care am putea dispune cu toții - într-un mod simplu și pe înțelesul tuturor.
Sper să nu mai dureze mult până când vom avea parte și de o traducere la acest documentar. În așteptarea acesteia rămâne să ne descurcăm, cum putem mai bine, fiecare, bazându-ne pe cunoștințele proprii de limbă engleză.

Pentru interesați, găsiți documentarul pentru download pe torente:

thepiratebay.org/torrent/6823850/Thrive__What_On_Earth_Will_It_Take

http://1337x.org/torrent/265908/0/

... voi reveni asupra acestui documentar.

sursa: http://thrivemovement.com/
http://www.videobb.com/watch_video.php?v=mjcwGepoGha6

Revelaţii ale piramidelor

2011-11-20T09:44:00.001-08:00

Bazat pe cartea cu acelaşi nume, a scriitorului francez Jacques Grimault, rodul a 37 de ani de cercetări ale sit-urilor arheologice din Egipt, China, Peru şi Mexic, documentarul The Revelation Of The Pyramids, în regia lui Patrice Pooyard şi narat de actorul Brian Cox, lansat în data de 22 august 2011, este fără îndoială un film ambiţios şi fascinant, care consideră dezlegat misterul celei de-a şaptea minuni a lumii antice, Marea Piramidă de la Giza.

Sursa text & subtitrare: Marian Matei - antiiluzii.blogspot.com

sursa: http://www.youtube.com/watch?v=j7Q517oO8mg&feature=uploademail

Legământ: Fii impecabil cu cuvintele tale

2011-11-06T11:25:00.000-08:00

De ce cuvintele? Cuvântul este puterea pe care tu o creezi. Cuvântul tău este darul ce vine direct de la Dumnezeu. În Evanghelia după Ioan din Biblie se spune, referitor la crearea universului: «La început a fost cuvântul şi cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era cuvântul.» Prin cuvânt tu îţi exprimi puterea creatoare. Prin cuvânt poţi manifesta totul.
Indiferent de limba pe care o vorbeşti, intenţia ta se manifestă prin cuvânt. Ce visezi, ce simţi şi cine eşti cu adevărat, se vor manifesta toate doar prin cuvânt.
Cuvântul nu este doar un sunet sau un simbol scris. Cuvântul este o forţă, este puterea pe care o ai de a te exprima şi comunica, de a gândi şi de a creaevenimentele din viaţa ta. Poţi vorbi. Ce alt animal de pe planetă poate vorbi?Cuvântul este cea mai puternică unealtă pe care o are omul; este unealta magiei. Dar, ca şi o spadă cu două tăişuri, cuvântul tău poate crea cel mai frumos vissau cuvântul tău poate distruge totul din jurul tău. Un tăiş îl constituie folosirea greşită a cuvântului, care creează iadul pe pământ. Celălalt tăiş îl constituieimpecabilitatea cuvântului, care creează doar frumuseţe, iubire şi raiul pe pământ. Depinzând de modul în care este folosit, cuvântul te poate e1ibera sau tepoate înlănţui mai mult decât îţi închipui. Toată magia pe care o posezi se bazează pe cuvântul tău. Cuvântul tău este pură magie, iar folosirea greşită acuvântului tău este magie neagră.
Cuvântul este atât de puternic, încât doar un cuvânt poate schimba o viaţă sau poate distruge vieţile a milioane de oameni. Cu câţiva ani în urmă un om dinGermania, prin folosirea cuvântului, a manipulat unul dintre cele mai inteligente popoare. El i-a condus în lumea războiului prin simpla folosire a cuvântului, i-aconvins pe ceilalţi să comită cele mai atroce acte de violenţă, a activat frica oamenilor doar prin cuvânt şi ca o mare explozie s-au produs omoruri şi a fostrăzboi în toată lumea. Peste tot oamenii îi distrugeau pe ceilalţi oameni deoarece le era frică unul de celălalt. Cuvântul lui Hitler, bazat pe credinţele şi legămintelegeneratoare de frică, va fi reţinut secole la rând.
Mintea umană este ca un sol fertil în care se plantează continuu seminţe. Seminţele sunt păreri, idei şi concepte. Plantezi o sămânţă, un gând şi acestarodeşte. Cuvântul este ca o sămânţă, iar mintea umană este atât de fertilă! Singura problemă este că prea des este fertilă pentru seminţele fricii. Fiecareminte umană este fertilă, dar doar pentru acele seminţe pentru care este pregătită. Este important de observat pentru ce fel de seminţe mintea voastră estefertilă şi de a o pregăti pentru seminţele iubirii.
Luaţi exemplul lui Hitler, care a trimis în exterior toate acele seminţe ale fricii, iar ele au crescut foarte puternice şi frumoase, producând distrugeri masive.Conştientizând forţa cuvântului, putem înţelege ce putere se poate manifesta prin gura noastră. O frică sau o îndoială plantată în mintea noastră poate crea odramă fără sfârşit de evenimente. Un cuvânt este ca un blestem, iar oamenii folosesc cuvântul la fel ca magicienii negri, blestemându-se inconştient unii peceilalţi.
Fiecare om este un magician şi poate să blesteme pe cineva cu cuvântul său sau poate elibera pe cineva de un blestem. Noi blestemăm adesea prin părerile pe care le avem. Un exemplu: văd un prieten şi îi spun o părere care tocmai mi-a venit în minte. Îi spun: „Hmmm, văd pe faţa ta acea paloare pe care o au doar oameniibolnavi de cancer.” Dacă el va asculta aceste cuvinte şi va fi de acord cu ele, se va îmbolnăvi de cancer în mai puţin de un an. Aceasta este puterea cuvântului.
Pe perioada domesticirii noastre, părinţii şi educatorii noştri ne-au făcut să ne asimilăm din părerile lor chiar fără să se gândească la aceasta. Am crezut înaceste păreri şi am trăit în frica ce a generat-o în noi aceste păreri, ca de exemplu, că nu eşti bun la înot, la sport sau la scris. Cineva îşi dă cu părerea şispune: „Uite, această fată este urâtă.” Fata ascultă, crede că este urâtă şi creşte cu ideea că este urâtă. Nu are importanţă cât de frumoasă este; atâta timp cât ea are acest legământ, această condiţionare interioară, ea va crede că este urâtă. Acesta este blestemul sub influenţa căruia se află.

Prin fixarea atenţiei, cuvântul poate intra în mintea noastră şi schimba o întreagă credinţă în bine sau în rău. Un alt exemplu: poţi să crezi că eşti prost şi ai crezutîn acest lucru de când te ştii. Acest legământ poate fi foarte înşelător, făcând ca tu să intri în multe conjuncturi doar pentru a te asigura că eşti prost. Poţi faceceva şi să gândeşti: „Îmi doresc să fiu inteligent, dar trebuie să fiu prost sau nu aş fi făcut acest lucru.” Mintea merge în sute de direcţii şi putem să petrecem zileîntregi vrăjiţi doar de credinţa în propria noastră stupiditate.
Apoi, într-o zi, cineva ţi-a reţinut atenţia şi a folosit cuvântul şi te-a făcut să înţelegi că nu eşti prost. Ai crezut ceea ce a spus această persoană şi ai făcut unnou legământ. Drept urmare, nu te mai simţi şi nici nu mai acţionezi ca un prost. Întregul blestem s-a destrămat doar prin puterea cuvântului. Şi invers, dacă crezică eşti prost şi cineva îţi captează atenţia şi-ţi spune: „Da, eşti cu adevărat cea mai proastă persoană pe care am întâlnit-o.”, legământul va fi întărit şi va devenichiar mai puternic.
Acum, să vedem ce înseamnă cuvântul impecabilitate. Impecabilitate înseamnă: “fără păcat”. Impecabil vine din latinescul pecatus, care înseamnă „păcat”. Im dela impecabil înseamnă “fără”; aşa că impecabil înseamnă “fără păcat”. Religiile vorbesc despre păcat şi păcătoşi, dar să înţelegem ce înseamnă cu adevărat apăcătui. Un păcat este orice faci împotriva ta. Tot ceea ce simţi sau crezi împotriva ta este un păcat. Eşti împotriva ta când te judeci sau te blamezi fărămotiv. Când eşti impecabil, tu eşti responsabil pentru acţiunile tale, dar nu te judeci şi nu te blamezi. Din acest punct de vedere, întregul concept de păcat seschimbă de la ceva moral sau religios la un aspect de bun simţ. Păcatul începe cu respingerea propriei persoane. Autorespingerea este cel mai mare păcat pe care-l poţi comite. În termeni religioşi, autorespingerea (respingerea de sine) este un „păcat mortal”, care conduce la moarte. Impecabilitatea, pe de altă parte, conduce la viaţă.
A fi impecabil cu cuvintele tale înseamnă a nu folosi cuvintele împotriva ta. Dacă te văd pe stradă şi îţi spun că eşti prost, asta poate apărea ca o folosire greşită acuvântului împotriva ta, dar de fapt folosesc cuvântul împotriva mea, deoarece mă vei urî pentru aceasta, iar ura ta nu este bună pentru mine. De aceea, dacămă supăr şi prin cuvintele mele îţi trimit toată otrava mea emoţională ţie, folosesc cuvântul împotriva mea. Dacă mă iubesc, îmi voi exprima acea iubire îninteracţiunea cu tine, iar apoi voi fi impecabil cu cuvintele mele, deoarece această acţiune a mea va produce la rândul ei o reacţie. Dacă te iubesc, apoi şi tu mă veiiubi pe mine. Dacă te insult şi tu mă vei insulta. Dacă-ţi sunt recunoscător şi tu îmi vei fi recunoscător. Dacă sunt egoist şi tu vei fi egoist cu mine. Dacă folosesccuvântul şi te voi blestema şi tu la rândul tău mă vei blestema.A fi impecabil cu cuvântul tău înseamnă a-ţi folosi corect energia; înseamnă a-ţi folosi energia în direcţia adevărului şi iubirii faţă de tine. Dacă faci un legământcu tine însuţi, de a fi impecabil cu cuvintele tale în ceea ce spui, doar cu această intenţie, adevărul se va manifesta prin tine şi va curăţa toată otrava emoţionalăce există în tine. Dar a face acest legământ este dificil deoarece am învăţat să facem exact opusul. Am învăţat să minţim ca un obicei al comunicării noastre cuceilalţi, dar mai ales, chiar cu noi înşine. Nu suntem impecabili cu cuvântul.
Puterea cuvântului este folosită complet greşit în iad. Folosim cuvântul pentru a jigni, pentru a blama, pentru a găsi vinovaţi, pentru a distruge. Bineînţeles, îlfolosim şi aşa cum trebuie, dar nu prea des. Cel mai des folosim cuvântul pentru a împrăştia otrava noastră personală, pentru a exprima furia, gelozia, invidia şiura. Cuvântul este pură magie, cel mai preţios şi mai puternic dar pe care-l are umanitatea, însă noi î1 folosim împotriva noastră. Plănuim răzbunări, creămhaos cu cuvinte, folosim cuvântul pentru a crea ură între diferite rase, între diferiţi oameni, între diferite familii şi naţiuni. Folosim cuvântul greşit atât dedes, dar această folosire greşită este modul în care creăm şi perpetuăm visul iadului. Folosirea greşită a cuvântului este modul în care noi ne împingem uniipe ceilalţi în jos şi ne păstrăm, unii faţă de ceilalţi, într-o stare de frică şi de dubii. Deoarece cuvântul este magia pe care omul o posedă, folosirea cuvântuluieste magie neagră, iar noi folosim magia neagră tot timpul fără a şti deloc că magic este doar cuvântul nostru.
Era o femeie, de exemplu, care era inteligentă şi avea un suflet foarte bun. Ea avea o fiică pe care o iubea şi o adora foarte mult. Într-o noapte, ea a venit acasădupă o zi de muncă foarte dificilă, obosită, plină de tensiuni emoţionale şi cu o durere de cap teribilă. Ea dorea linişte şi multă pace, dar fata ei cânta şi săreafericită. Fiica ei nu era conştientă de modul în care se simţea mama ei; ea era în lumea ei, sărea şi cânta din ce în ce mai tare, exprimându-şi bucuria şidragostea. Cântând atât de tare, a făcut ca durerea de cap a mamei sale să se înteţească, iar la un moment dat, mama şi-a pierdut controlul. Supărată, s-auitat la frumoasa sa fetiţă şi a spus: „Taci! Ai o voce urâtă. Nu poţi să taci?”Adevărul era că toleranţa mamei sale pentru orice zgomot nu mai exista la acea oră şi nu că vocea fetei era urâtă, dar fata a crezut ceea ce i-a spus mama şi înacel moment a luat o hotărâre fată de ea însăşi. După aceasta nu a mai cântat, deoarece a crezut că vocea ei era urâtă şi că va deranja pe oricine o va auzi; adevenit ruşinoasă la şcoală şi atunci când era rugată să cânte, ea refuza. Chiar şi discuţiile cu ceilalţi deveniseră pentru ea dificile. Totul s-a schimbat pentru fetiţădin cauza acestui nou legământ pe care l-a făcut, din cauza acestei noi condiţionări. Ea credea că trebuie să-şi reprime emoţiile pentru a fi acceptată şi iubită.
De fiecare dată când auzim o părere pe care o credem, facem un nou legământ, iar acesta devine o parte a sistemului nostru de credinţe. Această fetiţă a crescut,iar chiar atunci când a realizat că avea o voce frumoasă nu a mai cântat niciodată, dezvoltându-şi un întreg complex din cauza blestemului. Acest blestema fost aruncat asupra ei de către una din persoanele pe care le iubea cel mai mult, propria sa mamă, care nu a observat ceea ce făcuse cu cuvintele sale. Eanu a observat că ea făcuse un act de magie neagră şi că a pus un blestem asupra propriei sale fiice, deoarece nu era conştientă de forţa cuvântului său, de aceeanu trebuie acuzată. Făcuse ceea ce-i făcuseră şi mama, tatăl ei şi ceilalţi, la rândul lor, de multe ori; a folosit greşit cuvântul.

De câte ori facem şi noi aceste lucruri cu copiii noştri? Le oferim tot felul de sugestii, iar copiii noştri cară această magie neagră după ei ani şi ani de zile.Oamenii care ne iubesc efectuează acte de magie neagră asupra noastră, dar nici măcar nu sunt conştienţi că fac acest lucru. De aceea trebuie să-i iertăm; ei nuştiu ce fac.
Un alt exemplu. Te trezeşti într-o dimineaţă şi te simţi foarte fericită. Te simţi minunat şi rămâi o oră sau două în faţa oglinzii pentru a te face frumoasă. Eibine, una dintre prietenele tale cele mai bune spune: „Ce s-a petrecut cu tine? Arăţi atât de urâtă. Uită-te la rochia pe care o porţi; eşti ridicolă.” Aceasta a fostsuficient pentru a te împinge jos în iad. Poate această prietenă a ta ţi-a spus asta pentru a te răni. Şi a reuşit. Ea ţi-a oferit o părere care era încărcată cu toatăforţa cuvântului său. Dacă tu accepţi părerea, aceasta va deveni un nou legământ, iar în aceasta vei pune o parte din puterea ta. Această părere va devenimagie neagră.Aceste tipuri de blesteme sunt dificil de depăşit. Singurul lucru care poate rupe un blestem este cel de a face noi legăminte bazate pe realitate. Adevărul este ceamai importantă parte a unei fiinţe impecabile în cuvintele sale. Pe de-o parte a sabiei sunt minciunile, care crează magia neagră, iar pe de altă parte a sabieieste adevărul, care are puterea de a rupe blestemul magiei negre. Doar adevărul vă va elibera.
Privind la interacţiunile umane de fiecare zi, imaginaţi-vă de câte ori aruncăm blesteme unul asupra celuilalt doar prin nişte simple cuvinte. De-a lungultimpului această interacţiune a devenit cea mai rea dintre toate formele de magie şi a fost numită bârfă.
Bârfa este magie neagră şi este foarte rea, deoarece este pură otravă. Am învăţat cum să bârfim prin înţelegere. Când eram copii, îi auzeam pe adulţii din jurulnostru bârfind tot timpul, în mod deschis, exprimându-şi părerea despre alte persoane. Ei exprimau păreri chiar şi despre persoane pe care nu le cunoşteau.Otrava emoţională era transferată odată cu acele păreri, iar noi învăţam că aceasta este modalitatea normală de comunicare.
Bârfa a devenit principala formă de comunicare în societatea umană. A devenit modalitatea de a ne simţi aproape unul de celălalt, deoarece ne face să ne simţimmai bine când vedem pe altcineva că se simte la fel de rău precum ne simţim şi noi. Există vechi expresii care spun: „Mizeriei îi place compania!”, iar oameniicare suferă în iad nu vor să fie singuri. Frica şi suferinţa sunt o parte importantă a visului planetei; ele sunt modalitatea în care visul planetei ne menţine cât maijos posibil.
Folosind analogia şi asimilând mintea umană cu un computer, bârfa poate fi comparată cu virusul unui computer. Virusul unui computer este o parte alimbajului calculatorului, scris în acelaşi limbaj cu celelalte coduri, dar cu o intenţie rea, dăunătoare. Acest cod este introdus în programul computerului tăucând te aştepti mai puţin şi de cele mai multe ori când nici nu eşti conştient de asta. După ce acest cod a fost introdus, computerul tău nu mai lucrează corectsau nu mai funcţionează deloc, deoarece codurile conţin în ele atât de multe mesaje conflictuale, încât acestea opresc efectuarea operaţiilor corecte.
Bârfa umană funcţionează exact în acelaşi mod. De exemplu, începi o nouă materie cu un nou profesor şi vrei să urmezi acea materie pentru o perioadă maiîndelungată. În prima zi în care participi la acel curs, te loveşti de cineva care a urmat acel curs şi care-ţi spune: ”Oh, acel profesor este doar o lichea pompoasă!El nici măcar nu ştie despre ceea ce vorbeşte, dar mai este şi pervers, aşa că fii atent !”
Tu eşti imediat marcat de cuvinte şi de codul emoţional al persoanei care a spus aceasta, dar nu eşti conştient de motivaţia pe care a avut-o atunci când ţi-a spusaceste lucruri. Această persoană poate fi furioasă deoarece nu a promovat în anul următor, sau face simple presupuneri bazate pe teamă şi prejudicii, dar deoarecetu ai învăţat să ingeri şi să accepţi informaţia ca un copil, o parte din tine crede acea bârfă şi apoi tu mergi la cursul respectiv.Când profesorul vorbeşte tu simţi otrava cum iese din interiorul tău, dar nu realizezi că-l vezi pe profesor prin ochii persoanei care ţi-a furnizat respectivabârfă. Apoi începi să vorbeşti şi cu ceilalţi colegi de clasă despre acest lucru, iar ei încep să-l privescă pe profesor în acelaşi mod: o jigodie şi un pervers. Tu chiarurăşti această materie, iar în curând te decizi să renunţi definitiv la acest curs. Îţi blamezi profesorul, dar ar trebui să blamezi doar bârfa.
Toată această neînţelegere se poate produce doar de un mic virus în calculator. O mică informaţie greşită şi comunicarea dintre oameni poate fi distrusă,producând fiecărei persoane care este atinsă infectarea şi apoi aceasta devine o fiinţă contagioasă pentru ceilalţi. Imaginează-ţi că de fiecare dată când ceilalţi tebârfesc, ei introduc un virus de computer în mintea ta, producând o micşorare a clarităţii tale mentale, de fiecare dată. Apoi, imaginează-ţi că într-un efort decurăţire reuşeşti să-ţi clarifici confuziile şi să îndepărtezi o parte din otravă, dar tu bârfeşti şi împrăştii această otravă la altcineva.
Acum, imaginează-ţi că acest aspect merge la nesfârşit, într-un lanţ între toate fiinţele de pe acest pământ. Rezultatul va fi o lume plină de oameni care pot citi oinformaţie prin circuite ce sunt îmbibate cu un virus otrăvitor şi contagios. Încă o dată, acest virus este ceea ce Toltecii au numit MITOTE, haosul miilor de vocicare încearcă să vorbească toate în cadrul aceleiaşi minţi.
Chiar mai rău sunt magicienii negri sau HACKER-ii de computere, care împrăştie virusul în mod intenţionat. Gândeşte-te înapoi la o perioadă în care erai supăratpe cineva şi doreai să te răzbuni pe acea persoană. Pentru a te răzbuna pe persoana respectivă ai spus ceva despre persoana respectivă cu intenţia de aîmprăştia otravă şi a o face pe persoana în cauză să se simtă foarte prost. Ca şi copii, am făcut aceasta deseori în mod inconştient, dar adulţi fiind am devenitmai calculaţi în eforturile noastre de a-i distruge pe ceilalţi. Apoi, ne-am minţit şi ne-am spus că persoana a primit o pedeapsă dreaptă pentru greşelile sale.Când vedem lumea prin virusul unui computer, este uşor să ne justificăm chiar şi cele mai crude comportamente. Ceea ce nu vedem este folosirea greşită acuvintelor noastre, care ne împing tot mai adânc în iad.

Timp de ani de zile am primit bârfe şi blesteme de la ceilalţi, dar şi datorită modului în care noi am folosit cuvintele. Ne vorbim nouă înşine în mod constantşi de cele mai multe ori spunându-ne lucruri ca şi: „Oh, sunt gras, sunt urât.Îmbătânesc, îmi cade părul. Sunt prost, nu am înţeles niciodată nimic. Nu voi fi niciodată perfect.” Vedeţi cum folosim cuvintele împotriva nostră? Trebuie săînţelegem ce este cuvântul şi ce face cuvântul. Dacă înţelegi primul legământ «Fii impecabil cu cuvintele tale.», începi să vezi toate schimbările şi transformările cepot apare în viaţa ta, schimbări mai întâi în modul în care te înţelegi pe tine, iar mai târziu schimbări în modul în care interacţionezi cu ceilalţi oameni, mai alescu cei pe care-i iubeşti cel mai mult.Consideră că ai bârfit de multe ori persoana pe care o iubeşti cel mai mult doar pentru a câştiga susţinerea punctului tău de vedere de către ceilalţi. De câte oriai captat atenţia celorlalţi oameni şi ai împrăştiat otravă despre persoana pe care o iubeai doar pentru a face din părerea ta o părere corectă? Părerea ta nu estealtceva decât punctul tău de vedere. Nu este neapărat şi adevărată. Părerea ta vine din credinţele tale, din ego-ul tău şi din visul tău. Creăm toată otrava şi oîmprăştiem la ceilalţi doar pentru ca să ne simţim bine în ceea ce priveşte punctul nostru de vedere.
Dacă adoptăm primul legământ şi devenim impecabili cu cuvintele noastre, orice otravă emoţională va fi curăţată din mintea noastră şi din modul nostru decomunicare interpersonală, inclusiv comunicarea cu pisica sau cu câinele.
Impecabilitatea cuvântului ne va conferi imunitatea faţă de blestemele altora, faţă de oricine gândeşte urât despre noi. Primeşti o idee negativă doar dacă mintea taeste un sol fertil pentru această idee. Când devii impecabil cu cuvântul, mintea nu mai este un sol fertil pentru cuvintele ce provin din magia neagră. Însă, estefertilă pentru cuvintele ce vin din dragoste. Poţi măsura impecabilitatea cuvântului tău prin nivelul iubirii de sine. Cât de mult te iubeşti şi cum simţi despre tine sunt direct proporţionale cu calitatea şi integritatea cuvântului tău.Când eşti impecabil cu cuvântul tău, te simţi bine, te simţi fericit şi în pace.
Poţi transcende visul iadului doar prin luarea deciziei de a fi impecabil cu cuvântul tău. Chiar acum plantez sămânţa în mintea ta. Dacă sămânţa va creşte sau nu depinde de cât de fertilă este mintea ta la seminţele de iubire. Depinde de tine să faci acest legământ cu tine: Sunt impecabil cu cuvântul meu. Hrana estesămânţa şi pe măsură ce creşte în mintea ta, va genera mai multe seminţe de iubire care vor înlocui seminţele fricii. Primul legământ va schimba tipulseminţelor la care mintea ta este fertilă.

Fii impecabil cu cuvântul tău. Acesta este primul legământ pe care trebuie să-l faci dacă vrei să fii liber, dacă vrei să fii fericit, dacă vrei să transcenzi nivelulexistenţial al iadului. Este foarte puternic. Foloseşte cuvântul în modul potrivit. Foloseşte cuvântul pentru a împărtăşi iubirea ta. Foloseşte magia albă, începând cu tine. Spune-ţi cât eşti de minunat, cât de excepţional eşti. Spune-ţi cât demult te iubeşti. Foloseşte cuvântul pentru a rupe toate acele mici legăminte care te fac să suferi.

Este posibil. Este posibil, deoarece eu am făcut acest lucru şi nu sunt mai bun ca tine. Nu, suntem cu toţii exact la fel. Avem acelaşi tip de creier, acelaşi tip decorpuri, suntem oameni. Dacă eu am fost capabil să rup toate vechile legăminte şi să creez altele noi, atunci poţi face la fel. Dacă eu pot fi impecabil cu cuvintelemele, atunci tu de ce să nu fii impecabil cu cuvintele tale? Doar acest legământ îţi poate transforma viaţa. Impecabilitatea cuvântului te poate conduce cătrefericirea personală, către un mare succes şi o mare abundenţă, îţi poate înlătura fricile şi le poate transforma în bucurie şi iubire.
Doar imaginează-ţi ce poţi crea cu impecabilitatea cuvântului. Cu impecabilitatea cuvântului poţi transcende visul fricii şi poţi trăi o viaţă diferită. Poţi trăi în rai înmijlocul a mii de oameni ce trăiesc în iad, deoarece eşti imun la tot acel rău. Poţi atinge împărăţia raiului doar cu acest prim legământ : Fii impecabil cu cuvântultău.

Don Miguel Ruiz

Visul ca o realitate paralelă

2011-11-05T00:54:00.000-07:00

© Antena 2
http://www.antena2.tv/
http://www.antena2.ro/emisiuni

„Visul ca realitate paralelă descris în cărți medievale interzise”

Codul lui Oreste
invitat: Codrin Stefanescu

Contact realizator :
http://codulluioreste.blogspot.com/
http://www.facebook.com/people/Oreste-Teodorescu/100000993692463 http://www.facebook.com/profile.php?id=100000332593226

sursa: http://www.youtube.com/watch?v=4JO2dEVKpE8&feature=uploademail

Ralph Ring - unul dintre continuatorii muncii lui Nikola Tesla

2011-11-02T09:16:00.000-07:00

În 1961, acest om făcea parte din echipa lui Otis Carr, continuatorul lui Nikola Tesla. Au construit un disc zburător, care funcţiona pe principii şi tehnologii neconvenţionale. Curând după primul test, atelierul a fost închis, nava a fost confiscată, echipa dezmembrată şi nu li s-a mai permis să ia legătura unul cu altul.

Puteţi citi transcrierea integrală a interviului aici:

În limba română:
http://projectavalon.net/lang/ro/ralph_ring_interview_transcript_ro.html

În limba engleză:
http://projectavalon.net/lang/en/ralph_ring_interview_transcript_en.html http://projectcamelot.org/lang/en/ralph_ring_interview_transcript_en.html

Alte materiale înrudite:

Ralph Ring and Otis Carr
http://projectavalon.net/lang/en/ralph_ring_en.html
http://projectcamelot.org/ralph_ring.html

Blue Star Enterprise - Ralph Ring's Website
We are living in a sea of energy
http://bluestarenterprise.com/

CLANDESTINE DISCLOSURE - The Ralph Ring Story Continueshttp://clandestinedisclosure.com/index.html

sursa: http://www.youtube.com/watch?v=hE_peCIntoI&feature=uploademail

2012 - David Icke și Bill Hicks

2011-10-30T00:59:00.000-07:00

13 sacru

2011-10-26T15:02:00.000-07:00

Ni se spune că 13 este un număr cu ghinion. Data de vineri 13 este tabu, deoarece Cavalerii Templieri au fost arestaţi şi condamnaţi de către slujitorii lui Philippe al IV-lea, regele Franţei, într-un „raid rapid” vinerea, 13 octombrie 1307. Numărul 13 a fost evitat secole de-a rândul. Unii arhitecţi omit etajul 13 al clădirillor pentru birouri chiar şi în zilele noastre. Este oare posibil ca folclorul asociat numărului 13 să fie absolut lipsit de adevar? Sau să fi devenit un număr demonizat tocmai pentru că era sacru în vremurile pre-creştine? Gândiţi-vă la acest aspect! Este o sumă care revine destul de ciudat: 12 apostoli şi un Mesia, 12 Cavaleri ai Mesei Rotunde şi Regele Arthur. Numărul 13 se repetă cu prea mare consecvenţă în contexte atât de semnificative pentru a fi o situaţie pur arbitrară. Şi, bineînţeles că nu este.

13 a fost un număr central pentru anumite tradiţii ale geometriei sacre, pentru că a reflectat un model care ar putea fi văzut că există în om, natura, şi în ceruri. De exemplu, există 13 articulaţii majore în corpul dumneavoastră. Există 13 cicluri lunare într-un an solar, şi luna călătoreşte 13 grade pe cer în fiecare zi. Şase cercuri plasate în jurul unui al şaptelea cerc central este un model de eficienţă geometrică şi perfecţiune în a doua dimensiune, fapt care a fost cunoscut de către matematicienii din toate timpurile. Dar această configuraţie, identică, în cea de-a treia dimensiune este formată din 12 sfere aranjate în jurul unei sfere centrale, devenind 13 în total - cea mai compactă organizare tridimensională frecventă în natură. Mai demult, scriind despre calendarul aztec, o personalitate notorie spunea: „Treisprezece este o unitate structurală de bază în natură. Înseamnă centrul de convergenţă în jurul căruia se concentrează şi sunt colectate elementele.”. În acest caz, este aceasta, oare, motivul pentru cei 12 discipoli ai lui Hristos, cei 12 cavaleri ai Regelui Arthur, sau pentru cele 12 constelaţii majore aflate în raport cu Soarele nostru? Probabilitatea pare într-adevăr să fie mare.

Presupunând că numărul 13 a jucat un rol important în tradiţiile sacre fiind păstrat de către Cavalerii Templieri, şi că Vaticanul a dorit ca acest lucru să nu iasă la lumină, raţionamentul imediat următor nu este acela că au ales dinadins ziua de vineri 13 ca fiind data la care să-i aresteze pe Templieri? În multe tradiţii, vineri este o zi sfântă. Dacă ipotezele noastre sunt corecte, vineri 13 ar fi de două ori sacră pentru Templieri. Acest lucru poate foarte bine să fi constituit un ultim „la naiba cu voi” al Bisericii aruncat Ordinului de a cărui putere se temeau şi pe care-l invidia atât de mult.

13 ne interesează în mod deosebit, datorită lucrării lui Tracy Twyman despre "Calendarul de Aur", care se bazează pe multiplii de 13, cum ar fi 26 şi 52. Interesant, calendarul nostru modern poartă încă urmele acestui aspect, şi se păstrează conceptul de 52 de săptămâni într-un an calendaristic. Potrivit site-ului web dayofdestiny.com, secolul aztec era bazat pe o unitate de 52 de ani, şi oamenii nativi din America de Sud, care credeau într-o apocalipsa iminentă ce ar fi avut loc la o anumita dată, și-ar fi „demolat și distrus civilizația lor la fiecare 52 ani, într-un mod ritualic”, ca un fel de „repetiție a schimbării învelișului”. Glifa care reprezintă atât începutul cât şi sfârşitul calendarului aztec este cunoscută sub numele de „13 Cane”, şi simbolizează moartea unuia dintre cicluri, urmată de naşterea altuia nou - Alfa şi Omega. Interesant, acesta seamănă foarte mult cu ceea ce reprezintă în miturile nord-europene cea de-a 13-a rună - denumită „Eiwaz”. Acesta reprezintă punctul de echilibru între lumină şi întuneric, forţa creatoare şi forţa distructivă, sau cerurile luminate şi lumea întunecată din adâncuri. Acesta este, de asemenea, Alfa şi Omega, în acelaşi timp. Semnifică moartea, dar înseamnă, totodată, viaţa veşnică. În pachetul tradiţional de Tarot, cea de-a 13-a carte este cartea morții. Ea reprezintă, de asemenea, nu doar moartea, dar și renașterea și reînnoirea. Acestea au fost, evident, concepte pivot în culturile antice, înţelegerea lor, în schimb, s-a stins de-a lungul secolelor. Dar nu este oare remarcabil faptul că, această noţiune specifică, întotdeauna pare a fi asociată cu numărul 13, chiar şi în culturi aparent total diferite precum sunt cele din nordul Europei și din America de Sud?

Este interesant de notat că, deși cea de-a 13-a rună a fost runa centrală în alfabetul runic vechi, şi simbolul în jurul căruia au fost ordonate toate celelalte, în momentul în care a apărut cel de-al doilea alfabet runic, runa „Eiwaz” a dispărut. Ceea ce pare să indice acest lucru este faptul că, chiar şi în timpurile foarte vechi, acest simbol atât de reprezentativ concepției și gândirii despre lume în credințele celor ce trăiau între centrul și nordul Europei, a dispărut datorită faptului că ideea pe care această rună o reprezenta, s-a pierdut şi ea. Această idee pare să constituie o înţelegere veche a gândirii hermetice. Desigur, ea nu a dispărut pur şi simplu, a fost menţinută în viaţă de către anumiţi iniţiaţi care au păstrat secretele şi le-au transmis mai departe ca pe o tradiţie ezoterică. Poate că acesta este motivul pentru care numărul 13 a fost întotdeauna asociat cu magia şi ocultismul, şi este perceput ca fiind un număr care posedă o anumită putere misterioasă şi care este încă tangibilă. Este o emblemă a unei cunoaşteri secrete, o cunoaştere care, într-adevăr, conferă putere celor familiarizaţi cu ea. Este o cunoaştere de care religiile creştine s-au temut mult timp şi pe care au încercat să o suprime. 13 poate fi perceput ca fiind lipsit de noroc de către cei care se tem de cunoaşterea secretă pe care o reprezintă, dar pentru aderenţii acestei gnoze, este (precum a fost întotdeauna), un număr sacru.

Transformările din viața de vis

2011-10-24T13:39:00.000-07:00

Un semn că ai ajuns pe o treaptă de evoluție spirituală avansată, sau că o vei atinge în curând, îl constituie modificarea ce se produce în visele tale.

„Înainte visele erau haotice şi arbitrare. Acum ele încep să aibă un caracter regulat. Imaginile lor capătă o înlănţuire plină de sens, la fel ca reprezentările vieţii cotidiene. Putem desluşi în ele legi, cauze şi efecte. Şi conţinutul lor se modifică. Dacă mai înainte nu erau percepute în vis decât ecouri din viaţa zilnică, impresii metamorfozate ale lumii înconjurătoare sau stări ale propriului corp, acum apar imagini dintr-o lume necunoscută mai înainte. Fireşte că la început se menţine caracterul general al vieţii de vis, în măsura în care visul se deosebeşte de reprezentările stării de veghe prin aceea că ne înfăţişează simbolic ceea ce vrea el să exprime. Unui cercetător atent al vieţii de vis nu-i poate scăpa acest caracter de simbol. Visăm, de pildă, că am prins un animal hidos şi că avem o senzaţie neplăcută în mână. Ne trezim şi observăm că am apucat strâns în mână un colţ al plapumei. Aşadar, percepţia nu se exprimă în mod direct, ci prin simbolul descris. – Sau visăm că fugim de un urmăritor şi ne cuprinde frica. Trezindu-ne, constatăm că în timpul somnului am avut palpitaţii. Stomacul încărcat cu mâncăruri greu de digerat provoacă imagini de vis neliniştitoare. Chiar fenomenele din preajma omului care doarme se oglindesc în vis ca simboluri. Bătaia unui ceasornic poate provoca imaginea unei trupe care mărşăluieşte în bătaia tobei. Un scaun care cade poate fi, în vis, prilejul unei întregi drame, în care zgomotul căderii se oglindeşte ca împuşcătură, etc. – Acest mod simbolic de exprimare este propriu visului ordonat al omului la care începe să se dezvolte corpul eteric. El încetează însă a mai oglindi doar faptele ambianţei fizice sau ale propriului său corp senzorial. Aşa cum visele care îşi datorează originea acestor lucruri devin regulate, tot astfel se amestecă în ele şi imagini de vis care sunt expresia obiectelor şi raporturilor dintr-o altă lume. Aici se fac, pentru prima dată, experienţe inaccesibile conştienţei de veghe cotidiene. – În nici un caz să nu se creadă că un adevărat mistic face, din lucrurile pe care le trăieşte în vis, temelia unor comunicări hotărâtoare despre lumea superioară. Aceste trăiri de vis trebuie considerate numai ca prime indicii ale unei dezvoltări superioare. – Ca o nouă consecinţă, apare în curând faptul că imaginile de vis ale discipolului ocult nu se mai sustrag, ca înainte, de sub controlul raţiunii sale, ci aceasta le ordonează, le cuprinde cu privirea într-o anumită ordine, aşa cum face cu reprezentările şi senzaţiile conştienţei de veghe. Deosebirea dintre conştienţa de vis şi această stare de veghe dispare din ce în ce mai mult. În viaţa de vis, cel ce visează este treaz în întregul înţeles al cuvântului; asta înseamnă că se simte stăpânul şi conducătorul reprezentărilor sale imaginative.

În timp ce visează, omul se găseşte într-adevăr într-o lume diferită de aceea a simţurilor sale fizice. Numai că omul cu organele spirituale nedezvoltate nu-şi poate face alte reprezentări despre această lume, decât reprezentările confuze pe care le-am caracterizat. Ea există pentru el doar aşa cum ar exista lumea sensibilă pentru o fiinţă care are numai primele rudimente ale ochilor. De aceea omul nu poate vedea în această lume nimic altceva decât imitaţii şi oglindiri ale vieţii obişnuite. El le poate vedea în vis deoarece sufletul său imprimă, ca imagini, percepţiile din timpul zilei, în substanţa din care se compune cealaltă lume. Trebuie să ne dăm seama că, alături de viaţa conştientă de peste zi, omul duce în amintita lume şi o a doua viaţă, inconştientă. El gravează în această lume, în imagini, tot ceea ce percepe şi gândeşte. Aceste imagini pot fi văzute numai dacă s-au dezvoltat florile de lotus. Fiecare om are anumite rudimente ale florilor de lotus. În decursul conştienţei de zi omul nu poate percepe cu ele nimic, deoarece impresiile pe care le primeşte sunt extrem de slabe. Motivul este asemănător aceluia pentru care nu vedem stelele în timpul zilei. Ele nu pot fi percepute din cauza acţiunii puternice a luminii soarelui. Astfel, slabele impresii spirituale nu ies în evidenţă din cauza puternicelor impresii ale simţurilor fizice. Dar când, în somn, porţile simţurilor exterioare sunt închise, aceste impresii încep să se lumineze confuz. Iar cel ce visează percepe experienţele făcute într-o altă lume. Dar, precum am spus, la început aceste experienţe nu sunt altceva decât ceea ce reprezentările legate de simţurile fizice au gravat în lumea spirituală. – Numai florile de lotus dezvoltate îngăduie să fie înscrise în lumea suprasensibilă manifestările care nu aparţin lumii fizice. Iar prin corpul eteric dezvoltat ia naştere o cunoaştere deplină a acestor întipăriri care provin din alte lumi. – Cu aceasta a început comunicarea omului cu o nouă lume. Şi acum, prin îndrumările disciplinei oculte, omul trebuie să ajungă la un dublu rezultat. În primul rând, trebuie să poată reţine în întregime observaţiile făcute în vis, aşa cum le reţine pe cele făcute în starea de veghe. Dacă a atins acest punct, el este îndrumat să facă aceleaşi observaţii şi în decursul stării de veghe obişnuite. Atenţia sa asupra impresiilor spirituale va fi pur şi simplu astfel dirijată, încât să nu mai fie nevoie ca acestea să dispară în faţa impresiilor fizice, ci să le poată avea întotdeauna alături şi împreună cu impresiile fizice.

... De acum înainte el poate percepe ceea ce există în lumea spirituală drept cauză a lucrurilor şi fenomenelor fizice. Înainte de toate, poate recunoaşte, în această lume, Sinea sa superioară. – Următoarea lui sarcină este aceea de a creşte, în această Sine superioară, adică să o considere într-adevăr ca pe adevărata sa fiinţă şi să se comporte ca atare. El dobândeşte acum din ce în ce mai mult o reprezentare şi un sentiment viu că trupul său fizic şi ceea ce a numit mai înainte „Eul“ său, nu sunt mai mult decât o unealtă a Eului superior. El dobândeşte faţă de sinea lui inferioară sentimentul pe care omul limitat la lumea simţurilor îl are faţă de o unealtă sau faţă de un vehicul de care se serveşte. Aşa cum acesta nu socoteşte căruţa cu care călătoreşte ca „Eul“ său, chiar dacă zice „eu călătoresc“ sau „eu merg“, tot aşa şi omul evoluat, când spune „eu intru în casă“, are propriu zis reprezentarea: „eu îmi duc trupul în casă“. Dar aceasta trebuie să fie pentru el o noţiune atât de naturală, încât să nu piardă nici o clipă terenul solid al lumii fizice de sub picioare, şi niciodată să nu apară în el un sentiment de înstrăinare faţă de lumea simţurilor. Pentru ca discipolul ocult să nu devină un visător sau un fantast, el trebuie să nu-şi sărăcească viaţa în lumea fizică datorită conştienţei superioare, ci să şi-o îmbogăţească, aşa cum şi-o îmbogăţeşte omul care, pentru a face o călătorie, se foloseşte de un tren, în loc de picioarele sale.

...ajuns la o asemenea viaţă în Eul său superior, atunci, sau mai bine zis deja în decursul însuşirii conştienţei superioare, el îşi dă seama cum poate să trezească la existenţă forţa de percepţie spirituală în organul format în regiunea inimii, şi să o poată dirija ... Această forţă de percepţie este un element de o substanţialitate superioară, care porneşte din organul amintit şi, într-o frumuseţe strălucitoare, se revarsă prin florile de lotus în mişcare cât şi prin alte canale ale corpului eteric dezvoltat. De aici radiază în afară, în lumea spirituală înconjurătoare, şi o face spiritual vizibilă, aşa cum lumina solară care cade din afară asupra obiectelor, le face fizic vizibile.

Modul cum se produce această forţa de percepţie în organul inimii poate fi înţeles numai treptat, doar în decursul dezvoltării acestui organ.

Lumea spirituală, cu realităţile şi fiinţele ei, devine clar perceptibilă abia pentru omul care poate îndrepta, prin corpul său eteric, organul de percepţie descris mai înainte şi spre lumea exterioară pentru a lumina cu el lucrurile. – De aici se vede că o conştienţă deplină despre un obiect al lumii spirituale se poate naşte numai cu condiţia ca omul însuşi să îndrepte lumina spirituală asupra acestuia. În realitate, „Eul“ care produce acest organ de percepţie nu locuieşte de fapt în corpul fizic al omului, ci, după cum am arătat, în afara acestuia. Organul inimii este numai locul în care omul aprinde, din afară, acest organ spiritual al luminii. Dacă nu l-ar aprinde aici, ci într-un alt loc, atunci percepţiile spirituale mijlocite de el n-ar avea nici o legătură cu lumea fizică. Dar omul este chemat să raporteze toate realităţile spirituale superioare tocmai la lumea fizică şi să le lase să acţioneze prin el în aceasta. Tocmai organul inimii este acela prin care Eul superior face din Sinea senzorială instrumentul său şi tot prin organul inimii o dirijează.

Impresia pe care omul evoluat o are faţă de realităţile lumii spirituale este alta decât cea pe care o are omul simţurilor faţă de lumea fizică. Ultimul se simte într-un anumit loc în lumea fizică, iar obiectele percepute sunt pentru el „în afară“. Omul evoluat spiritual, dimpotrivă, se simte ca unit cu obiectul spiritual al percepţiei sale, ca „în interiorul“ acestuia. De fapt, el peregrinează din loc în loc în spaţiul spiritual. De aceea, în limbajul ştiinţei secrete, el este numit şi „peregrin“. La început el nu este nicăieri acasă. – Dar dacă ar rămâne numai la acest peregrinaj, el nu ar putea determina în mod real nici un obiect în spaţiul spiritual. Aşa cum determinăm în spaţiul fizic un obiect sau un loc, pornind de la un anumit punct, tot aşa trebuie să procedăm şi în cealaltă lume în care am ajuns. Şi aici trebuie să ne căutăm undeva un loc pe care, în primul rând, să îl examinăm absolut precis, şi pe care să îl luăm în mod spiritual în posesie spiritual. În acest loc trebuie să ne întemeiem o patrie spirituală, iar apoi toate celelalte să le raportăm la această patrie spirituală. Chiar şi omul care trăieşte în lumea fizică, vede toate lucrurile în funcţie de patria sa fizică. Un berlinez, fără să vrea, descrie Londra altfel decât un parizian. Dar cu toate acestea, în cazul patriei spirituale lucrurile se prezintă altfel decât în cazul patriei fizice. În cea din urmă ne-am născut fără contribuţia noastră, în ea am preluat instinctiv, în decursul tinereţii, o serie de reprezentări care, în continuare, fără voia noastră, ne înfăţişează lucrurile într-o anumită lumină. Patria spirituală însă ne-am format-o noi înşine, cu deplină conştienţă. De aceea, pornind de la ea, vom aprecia totul în deplină şi luminoasă libertate. – A-ţi clădi o patrie spirituală, se numeşte în limba ştiinţei spirituale „a-ţi construi un adăpost“.

Pe această treaptă, contemplarea spirituală se extinde, la început, asupra imaginilor spirituale complementare lumii fizice, în măsura în care aceste imagini se găsesc în aşa numita lume astrală. În această lume se află tot ce este de aceeaşi esenţă cu instinctele, sentimentele, poftele şi pasiunile omeneşti. Căci tuturor lucrurilor sensibile care îl înconjoară pe om le aparţin şi forţe înrudite cu forţele omului. Un cristal, de pildă, este turnat în forma sa de către forţe care se înfăţişează contemplării superioare asemenea unui instinct ce acţionează în om. Prin forţe asemănătoare este condusă seva prin vasele plantei, se dezvoltă florile şi se deschid capsulele cu seminţe. Toate aceste forţe capătă formă şi culoare pentru organele de percepţie spirituală dezvoltate, tot aşa cum obiectele lumii fizice au formă şi culoare pentru ochiul fizic. Pe treapta descrisă a dezvoltării sale, ... vede nu numai cristalul, planta, ci şi forţele spirituale descrise. Iar instinctele animalice şi omeneşti le vede nu numai prin exteriorizările fizice, vitale, ale purtătorilor lor, ci şi nemijlocit, ca obiecte, aşa cum vede în lumea fizică mesele şi scaunele. Întreaga lume de instincte, porniri, dorinţe, pasiuni ale unui animal sau ale unui om formează norul astral în care este învăluită fiinţa, formează aura ei.

Mai departe, pe această treaptă a evoluţiei sale, clarvăzătorul percepe şi lucruri care se sustrag în întregime sau aproape în întregime contemplării sensibile. De pildă, el poate observa diferenţa astrală dintre un spaţiu care este ocupat în bună parte de oameni cu o mentalitate inferioară, şi unul în care se află persoane cu o mentalitate superioară. Într-un spital nu numai atmosfera fizică, ci şi atmosfera spirituală este alta decât într-o sală de dans. Un oraş comercial are o altă atmosferă astrală decât un centru universitar. La început, facultatea de percepţie a omului devenit clarvăzător va fi slab dezvoltată pentru sesizarea unor asemenea lucruri. Mai întâi ea se va raporta la realităţile astrale amintite, aşa cum se raportează conştienţa de vis a omului fizic la conştienţa de veghe. Dar treptat el se va trezi complet şi pe această treaptă.

Realizarea cea mai înaltă a clarvăzătorului care a ajuns la gradul de vedere descris, este aceea în care i se arată efectul complementar astral al instinctelor şi poftelor animale şi omeneşti. O acţiune plină de dragoste prezintă altă imagine astrală însoţitoare decât acţiunea care porneşte din ură. Pofta absurdă, pe lângă ea însăşi, mai prezintă şi o contra-imagine astrală urâtă, iar simţul îndreptat spre lucruri înalte, dimpotrivă, una frumoasă. Aceste contra-imagini nu pot fi văzute decât slab în timpul vieţii fizice a omului. Căci tăria lor este diminuată de viaţa în lumea fizică. O dorinţă după un obiect, de pildă, produce o astfel de oglindire, în afară de aceea sub care această dorinţă apare în lumea astrală. Dacă dorinţa este însă satisfăcută prin dobândirea obiectului fizic, sau dacă există cel puţin posibilitatea unei asemenea satisfaceri, atunci imaginea complementară va fi numai o apariţie foarte slabă. Ea va ajunge la deplina manifestare abia după moartea omului, când sufletul, potrivit naturii sale, va mai nutri, în mod necesar, o astfel de dorinţă, dar pe care nu şi-o va mai putea satisface, fiindcă îi va lipsi atât obiectul cât şi organul fizic necesar satisfacerii acelei dorinţe. Omul cu predispoziţii senzoriale va avea şi după moarte, de pildă, pofte de a savura plăcerile gustative. Acum însă îi lipseşte posibilitatea satisfacerii fiindcă nu mai are organul gustativ. Urmarea este că dorinţa produce o imagine-replică deosebit de violentă, de care sufletul este atunci chinuit. Aceste experienţe de după moarte, prilejuite de imaginile-complementare ale naturii sufleteşti inferioare, se numesc trăiri în împărăţia sufletelor, mai ales în regiunea poftelor. Ele dispar abia după ce sufletul s-a purificat de toate poftele care sunt îndreptate spre lumea fizică. Abia după aceea se înalţă sufletul în domeniul superior (lumea spiritului). Chiar dacă aceste imagini-complementare sunt slabe la omul care trăieşte încă fizic, ele există totuşi şi îl însoţesc pretutindeni, ca o trenă de pofte, tot aşa cum cometa este însoţită de coada sa. Iar clarvăzătorul le poate vedea dacă a atins treapta de dezvoltare corespunzătoare.

Rudolf Steiner
„CUM SE DOBÂNDESC CUNOŞTINŢE DESPRE LUMILE SUPERIOARE?”

RO - Erich von Däniken la Interlaken (07-2009)

2011-10-24T11:43:00.000-07:00

Un scurt interviu realizat la Mystery Park cu celebrul Erich von Däniken, autor a peste 30 de cărţi despre trecutul neştiut al planetei noastre. Este un interviu "uşor", menit doar să vă deschidă ochii şi... apetitul.

http://projectavalon.net/lang/ro/erich_von_daniken_transcript_ro.html
http://www.daniken.com/e/index.html

http://tatjana.ingold.ch/index.php?id=mysterypark

Tatjana Ingold has a great contribution to the project and her web site contains lots of info about the parc. Although it is only in German, the pictures speak for themselves. Buildings, shows, artifacts, etc.

sursa: http://www.youtube.com/watch?v=RNHix0nqd7s&feature=digest_refresh_fri

SPAŢIUL SPIRITULUI - O Călătorie În Conştiinţa Dvs.

2011-10-23T11:39:00.000-07:00

"Cunoaşte-te pe tine însuţi şi vei cunoaşte întreg Universul şi forţele sale ascunse."
(NOSCE TE IPSUM , GNOTHI SEAUTON - inscripţie de pe frontispiciul templului din Delphi).

*** un documentar mai vechi care merită revăzut

sursa: http://fymaaa.blogspot.com/2008/12/ce-este-contiina.html

RO - David Icke discută cu Jordan Maxwell (2010)

2011-10-14T08:25:00.000-07:00

Convorbiri despre viitor.
Noua eră aduce cu ea o nouă energie, o nouă vibraţie, care va mătura sitemul de manipulare şi oprimare impus omenirii de forţele răului. Fundamentul vibraţional al actualului sistem se va nărui, iar rezultatul bătăliei care se dă, atât pe pământ, dar mai ales în cer, e scris, e predestinat. Forţele răului vor fi zdrobite.

--------

http://projectavalon.net/lang/ro/david_icke-jordan_maxwell_ro.html
http://www.davidicke.com/
http://www.jordanmaxwell.com/

--------

BROTHERS IN ARMS (FRAŢI DE ARME)
Versuri: Mark Knopfler
Cântă formaţia: Dire Straits

Aceşti munţi învăluiţi în neguri
Îmi sunt casă acum,
Dar casa mea e la poale
Şi mereu ea va fi.

Într-o zi vă veţi întoarce
La văile şi la fermele voastre
Şi nu veţi mai tânji
Să fiţi fraţi de arme.

Prin aceste câmpuri distruse,
Botezuri de foc,
Te-am văzut suferind
În timpul bătăliei.

Şi, deşi m-au rănit atât de rău,
În spaimă şi panică
Voi nu m-aţi părăsit,
Fraţi de arme!

Există atât de multe lumi diferite,
Atât de mulţi sori.
Şi noi avem doar o lume,
Dar trăim în altele.

Acum Soarele s-a dus în iad
Iar Luna e sus pe cer,
Dă-mi voie să-ţi ofer o despărţire
Orice om trebuie să moară,

Dar e scris în lumina stelelor
Şi-n fiecare linie din palma ta,
Suntem nişte proşti să facem război
Împotriva fraţilor de arme.

sursa: http://www.youtube.com/watch?v=tksjM0qv7B0&feature=uploademail

Deepak Chopra - Învățați cum să meditați

2011-10-09T11:34:00.000-07:00

Realitatea Spirituală - O călătorie spre Interior

Deepak Chopra oferă una dintre cele mai reușite prezentări ale meditației, a practicării acesteia, rolul Energiei Cosmice în viața noastră și accesarea ei prin Somn și Meditație.

În căutarea unui partener de viață

2011-10-07T15:21:00.000-07:00

... pentru Cris

Satsang - denumire tradițională dată întâlnirilor publice (de la Sat = adevăr și Sangha = comunitate)

„... le-aș spune oamenilor să folosească timpul bine, să aibă într-adevăr ceva timp nederanjați pentru a se concentra asupra propriului sine. Să fiți în siguranță în sinele vostru. Și atunci când vine timpul, când viața vă aduce pe cineva care vă este potrivit vouă, acesta este darul, de fapt.
Nu trebuie să căutați, o să apară cineva, pe neașteptate, dar veți recunoaște, cumva, în interiorul vostru... Este atâta fericire, să întâlnești pe cineva asemeni ție!
... nu intra într-o relație de pe o poziție dezavantajoasă, nu intra disperat, nimeni nu vrea pe cineva disperat! Este o cale atât de închisă! Nu fiți disperați!
Dacă ești disperat înseamnă că ești nespus de greșit îndrumat de propria ta gândire. Prin urmare, folosiți-vă de timpul cât sunteți singuri pentru a alunga disperarea și pentru a fi ancorați în adevăr.
Apoi, în momentul potrivit, viața aduce pe cineva care îți este atât de potrivit ție."
Mooji

Ramtha - Cartea Alba

2011-10-05T13:50:00.000-07:00

Gary Yourofsky - un discurs despre veganism

2011-10-05T13:45:00.000-07:00

Discursul inspiraţional al lui Gary Yourofsky despre drepturile animalelor şi veganism, ţinut în vara lui 2010 la universitatea Georgia Tech. Un vorbitor excelent, Gary spulberă mituri, iţi umple mintea cu date interesante şi te ajută să faci alegeri etice pentru o inimă şi o conştiinţă sănătoasă. Stilul lui carismatic şi direct este unic - filmuleţul ar trebui să fie vizionat de toţi cei cărora le pasă de animalele non-umane sau care vor să transforme lumea într-un loc mai bun.

Natura existenței - The Nature of Existence [RO]

2011-10-03T15:00:00.000-07:00

„După ce am întâlnit atâția experți și înțelepți, cu fiecare persoană nouă pe care am avut răbdarea să o cunosc, o altă parte din mine s-a deșteptat.

Cu cât aflam mai multe despre oameni, cu atât îi plăceam mai mult și îi judecam mai puțin. Am început să mă tem mai puțin de diferențele dintre noi. Mi-am dat seama cât de mult ne asemănăm: cu toții vrem dragoste, pace și câteva răspunsuri care să ne facă viața mai ușoară. Vrem doar să ajungem la clătite!

Cât mai suntem aici, cum să ne trăim viața mai departe?

De ce am fost puși pe planeta aceasta? Să ne chinuim, să suferim și să reușim ... numai pentru a muri...
Sunt convins de un singur lucru: nimeni nu are răspunsul! Cel puțin până acum. Dar ne apropiem pe zi ce trece. Singurul lucru garantat este clipa aceasta. Cum o voi folosi? Voi căuta în continuare, pentru că și tu și eu suntem într-o călătorie, iar când încetezi să înveți și să te dezvolți începi să mori.”

Infinitul - Călătoria Supremă

2011-09-30T14:18:00.000-07:00

Infinitul - Călătoria Supremă from astrologie tara on Vimeo.

Unde se termină curcubeul

2011-09-27T11:47:00.000-07:00

Deci, acum știm ce se află la sfârşitul unui curcubeu ... şi nu este o oală de aur.

Un britanic, pasager într-o maşină care circula pe centura ocolitoare a Londrei, a făcut o poză incredibilă, scrie Daily Mail.

El a surprins un curcubeu care părea că se termină (sau începe) pe mijlocul şoselei, la câțiva metri în fața sa. În locul unde curcubeul a atins drumul, s-a format o „explozie” de lumină galbenă, foarte puternică, care părea că lovește asfaltul gri.

Apariţia curcubeului a fost o schimbare plăcută pentru şoferii de pe M25, obişnuiţi mai mult cu găurile din asfalt, radarele, ambuteiajele sau lucrările la carosabil, notează Daily Mail.

Potrivit mitului, la sfârșitul oricărui curcubeu există o oală de aur, ascunsă de spiriduși, probabil.

Curcubeu are un loc aparte în mitologiile multor culturi. În mitologia greco-romană a fost considerat a fi o cale făcută de către un mesager între Pământ şi Cer.Pentru chinezi, curcubeul a fost o despicătură în cer lipită mai apoi de către zeița Nüwa cu ajutorul unor pietre de cinci culori diferite.Pentru aborigenii australieni şarpele curcubeu este creatorul și, nu în ultimul rând, pentru creştini, curcubeul este promisiunea lui Dumnezeu de a nu distruge lumea cu inundații.

sursa: gandul.info
Daily Mail

Ritmicitate

2011-09-25T08:47:00.000-07:00

Paul Ferrini - Ritm

Un mentalist la Cluj: Cristian Gog

2011-09-24T08:45:00.000-07:00

„Mentalismul este o ramură a iluzionsimului, asta e clar. Unele dintre demonstrațiile pe care le fac sunt reale, altele nu. Mentalistul e acea persoană care are capacitatea de a identifica și manipula anumite elemente parapsihologice ale intelectului uman. Sunt mincinos profesionist, dar mint frumos. Nu profit în sensul rău al cuvântului, dar folosesc avantajele minții. Prestațiile mele implică anumite efecte, demonstrații și tehnici care aparțin iluzionismului combinate cu o prezentare care duc la un rezultat care trebuie să fie credibil. Asta, după părerea mea, îl consider esențial. Un mentalist trebuie să fie credibil, dacă nu, nu e mentalism ceea ce face el, e doar un truc, o demonstrație.”

…doar o parte a unui interviu, restul îl citiți aici: Mentalistul Cristian Gog: „Suntem mincinosi profesionisti”

sursa: cristiangog.ro
http://www.citynews.ro/cluj/interviu-11/mentalistul-cristian-gog-suntem-mincinosi-profesionisti-101069/

Mesagerii

2011-09-18T14:18:00.000-07:00

Cunoașterea e posibilă numai prin iubire!

Mesagerii
movie by Lary
music Buddha Bar - Deja vu
Câteva citate din cartea Viata pe Geea, publicată de editura Solteris

Superb!

Un zâmbet: topul reclamelor interzise în UE

2011-09-17T08:30:00.000-07:00

Business Insider a făcut un nou clasament al celor mai controversate reclame care au fost interzise sau oprite de la difuzare. Spoturile au încercat să spargă anumite norme în căutarea creativităţii, însă au sfârşit prin a fi cenzurate de către UE.

1.DUREX. În 2005, producătorul de prezervative Durex a lansat o reclamă pentru televiziune în care o armată de spermatozoizi aleargă după o fată. După foarte puţine zile de televizare, reclama a fost interzisă.

2. ZAZOO. O altă reclamă la prezervative a fost interzisă în 2006, în Belgia, deoarece folosea exemplul unui copil plângăcios şi morocănos pentru a îndemna consumatorii să folosească prezervativul.

3.DACIA. Producătorul de maşini Dacia a finanţat o reclamă în care dialogul dintre vânătorul de maşini şi un cuplu de bătrâni care veniseră să-şi cumpere un automobil degenerează într-o serie de înjurături. Reclama a fost interzisă la începutul acestui an, în ciuda faptului că modelul Duster va fi comercializat pe piaţa britanică abia în 2012.

4. VOLKSWAGEN. Producătorul german de maşini nu s-a gândit că imaginea unei fetiţe folosind cuvântul "bollocks" (testicule) ar putea scandaliza opinia publică în modul în care a făcut-o.

5. HYUNDAI. Nici nu este necesar să ştii limba franceză pentru a înţelege de ce a fost interzisă această reclamă la marca de automobile Hyundai.

6. IKEA. Această reclamă la IKEA a fost interzisă în Suedia în anul 2009, însoţită de sloganul campaniei: "Un divorţ mai bun pentru toată lumea".

7. MySuperMarket.co.uk. În reclama celor de la MySuperMarket.co.uk, un cuplu ajunge să se joace în bucătărie, folosind diverse alimente, lucru care lasă mult loc imaginaţiei. Aşadar, reclama a fost şi ea interzisă în 2009.

8. IKEA. O altă idee de prezentare a producătorului de mobilă suedez din 2006.

9. HUMO. Revista belgiană "Humo" a finanţat o reclamă pentru a promova faptul că va oferi gratuit prezervative. Reclama a fost interzisă în anul 2007.

10. John Smith's. Comediantul englez Peter Kay a făcut o serie de spoturi publicitare pentru producatorul de bere John Smith's între 2005 și 2010. Acesastă reclamă a fost considerată a fi puțin deplasată...

11. Institutul de Limbi Străine Soesman. Următoarea reclamă vrea să arate cât de important este să cunoaştem limbi străine, însă exemplul pe care îl oferă este unul care pune în ridicol personajele din spot. Aşadar, reclama a fost interzisă în anul 2001.

sursa: gandul.info
businessinsider.com

Grădina sufletelor și spiritelor

2011-09-12T12:49:00.000-07:00

Oamenii pot fi comparaţi cu florile, fructele...sau chiar cu legumele! Când intraţi în relaţie cu ei, când îi priviţi, le vorbiţi, îi ascultaţi e ca şi cum aţi fi pe cale să-i respiraţi, să-i gustaţi chiar. Dar, ce faceţi majoritatea timpului? Le priviţi hainele, bijuteriile, faţa, picioarele, mâinile, dar nu căutaţi să vă hrăniţi sufletul de toată această viaţă care e acolo, ascunsă, care emană din inima lor, din sufletul lor, din spiritul lor. Şi e păcat. Deci, de acum înainte, fiţi mai atenţi şi încercaţi să învăţaţi să apreciaţi oamenii care poartă această viaţă subtilă, opriţi-vă în faţa lor gândindu-vă: „Acestea sunt aspecte ale Tatălui Ceresc şi Mamei Divine! Mulţumesc Doamne, mulţumesc Maică Divină. Prin intermediul acestor „flori” şi acestor „fructe”, am astăzi posibilitatea să mă apropii de Voi, să vă contemplu pe Voi; prin intermediul acestei splendori, pot să respir parfumul, să simt gustul vostru.” Şi vorbiţi fericiţi pentru că aceste fructe şi aceste flori vă vor permite să vă apropiaţi de Cer.

Desigur, mulţi se vor mira că eu compar creaturile umane cu flori, fructe...sau chiar cu legume! Dar de ce să se mire? De câte ori, vorbind despre tinerele femei sau băieţi foarte frumoşi, poeţii au vorbit despre trandafiri, violete, crini, iasomii sau lotuşi! Francezii spun cuiva iubit: „Mon chou” (varza mea!). Alţii, pe care-i consideră proşti, sunt trataţi ca pere sau castraveţi! Dar, în sfârşit să lăsăm livezile şi grădinile de legume în pace...Esenţial e de a înţelege că vă dau acum o metodă de lucru foarte puternică. Dacă ştiţi să o aplicaţi, nu numai că veţi evita multe nefericiri şi complicaţii, dar veţi trăi fără încetare în bucurie şi inspiraţie.

Cum privesc unii la alţii bărbaţii şi femeile? Ce văd ei? O aparenţă exterioară, corpul, hainele. Aceasta dovedeşte că ei nu cunosc adevărata ştiinţă. Este ca şi cum, oprindu-se în faţa unei maşini, nu s-ar interesa decât de caroserie şi ar neglija persoana care conduce, adică cel care gândeşte, simte şi acţionează. Ei bine, tocmai această fiinţă trebuie să vă învăţaţi să o căutaţi, să o priviţi şi să o simţiţi. Mergeţi din ce în ce mai departe pentru a găsi sufletul şi spiritul acestei fiinţe, pentru că acolo veţi descoperi bogățiile, comorile...Cerul în întregime.

Problema este doar de a vă debarasa de acest fel de a vedea, care urâţeşte şi sărăceşte viaţa. Fiinţa umană posedă un corp fizic dar aceasta nu e un motiv pentru a nu ne opri să privim stomacul, intestinele, etc. Ce veţi realiza cu aceasta? Bineînţeles, veţi spune că intestinele nu vă interesează, că sunteţi în căutarea frumuseţii la oameni şi că această frumuseţe se poate găsi în privire, faţă, mâini, picioare, etc. Da, acest lucru nu este rău. Dar dacă vă opriţi la atât, dacă nu mergeţi mai departe, vă veţi expune la decepţii, pentru că vă limitaţi la detalii pur materiale. Dacă vreţi să vă simţiţi permanent inspiraţi şi fericiţi, încercaţi să vă bucuraţi de prezenţa şi emanaţiile tuturor acestor flori şi fructe care vă înconjoară, gândindu-vă că o divinitate invizibilă e ascunsă în ele. Dincolo de corpul fizic, există tot ceea ce fiinţa emană în planurile subtile, şi acesta e cel mai important lucru.

Atâta vreme cât se vor opri la aparenţa fizică a unora şi a altora, oamenii nu vor găsi fericirea pe care o caută. Cineva spune: „Am nevoie de frumuseţe, am nevoie de dragoste...”. Ei bine, el trebuie să ştie că nu le va găsi decât atunci când va fi obişnuit să caute fiinţele în lumea fluidelor, a emanaţiilor, a radiaţiilor şi a vibraţiilor. Întâlniţi o fiinţă minunată, o iubiţi, vreţi să o cunoaşteţi: în loc de a încerca cu orice preţ de a vă apropia de ea în plan fizic, învăţaţi să ascultaţi vibraţiile vocii sale, să captaţi lumina privirii sale şi să vă bucuraţi de armonia gesturilor sale. Astfel, încet, încet, veţi reuşi să intraţi în relaţie cu ceea ce este mai subtil şi mai divin în ea şi veţi gusta senzaţii necunoscute, inexprimabile. În acelaşi fel veţi descoperi că bărbaţi şi femei pe care aveaţi tendinţa să îi dispreţuiţi sau să îi lăsaţi deoparte, sunt în realitate nişte fiinţe excepţionale care vă vor îmbogăţi mult mai mult decât ar putea s-o facă alte persoane aparent mai interesante sau mai seducătoare.

Iată încă un câmp de studiu foarte vast. Începeţi să faceţi experienţe şi analizaţi-vă. De vreme ce cunoaşteţi de acum aceste adevăruri, nu le neglijaţi continuând experienţele voastre nefericite. Pentru că ele sunt nefericite, nu vă mai faceţi iluzii! Nu trebuie să credeţi în lucruri imposibile. Vă veţi lansa în tot felul de aventuri care nu vă aduc decât tristeţe și decepții și veți gândi: „Este doar o întâmplare, puteam să fim fericiţi.” Nu, niciodată. Fericirea şi nefericirea nu sunt niciodată o problemă de întâmplare şi noroc. Ele depind de voi. Voi sunteţi cei care semănaţi seminţele pentru a recolta fie una, fie alta.

Omraam Mikhael Aivanhov

Ian Lungold - The Mayan Calendar Comes North - partea 1 (ROsub)

2011-09-12T12:40:00.000-07:00

http://www.dincolo-de-limite.blogspot.com/

http://danielroxin.blogspot.com/

You in my september

2011-09-11T07:55:00.000-07:00

„Fiecare frunză îmi șoptește fericirea, planând către pământ din copacul toamnei.”
Emily Bronte

Conspirația 911 - Răpirea apărării aeriene SUA

2011-09-11T07:35:00.000-07:00

Un mic documentar despre „răpirea apărării aeriene a SUA” în cursul evenimentelor de pe 9/11. Sunt prezentate doar fapte, fără speculații.

sursa: http://www.youtube.com/watch?v=a9PYbBNHYzQ&feature=uploademail

Brevet pentru un porc – Marea afacere genetică

2011-09-10T06:30:00.000-07:00

Un film documentar online despre încercarea corporaţiei Monsanto de a prelua controlul asupra alimentaţiei noastre şi a industriei alimentare. Noutatea stă, însă, în modul în care se încearcă acest lucru: brevetarea codului genetic al cărnii de porc, cel puţin într-o primă fază.

Compania de biotehnologie americană Monsanto a depus o cerere pentru obţinerea brevetului pentru creşterea porcilor în 160 de ţări. Cererea se referă la anumite părţi ale codului genetic al porcului pe care cercetătorii geneticieni au decodat-o. Dacă pretenţia firmei Monsanto va fi aprobată, creşterea porcilor de către oricine ar fi posibilă doar cu acordul companiei, ceea ce ar avea efecte devastatoare asupra crescătorilor de porci şi economiei multor ţări.

Fermierii şi crescătorii de porci sunt alarmaţi, deoarece aceste gene au existat de mult timp la majoritatea porcilor. Acest film documentar, subtitrat în limba română, încearcă să demonstreze prin teste ADN şi prin mărturii ale cercetătorilor că aceasta nu este o invenţie nouă şi nu poate face obiectul unui brevet de care să beneficieze o singură companie.

Aceasta, în condiţiile în care mulţi tineri fermieri americani au căzut deja în mâinile Monsanto.

sursa: filmedocumentare.com

Existența

2011-09-09T13:28:00.000-07:00

Facem cu toţii parte din aceeaşi existenţă. Indiferent pe cine răneşti, în cele din urmă te răneşti pe tine însuţi. Poate că acum nu îţi dai seama de acest lucru, însă într-o bună zi vei înţelege şi îţi vei spune: "Dumnezeule! Acest lucru mi l-am făcut cu mâna mea." Ai rănit pe cineva, crezând că este vorba de un altul. Nu este altcineva. Existenţa este una singură, este o unitate cosmică. Din această înţelegere se iveşte non-violenţa.

Cea mai mare parte a problemelor noastre apar doar pentru că nu le-am privit niciodată cu adevărat, nu ne-am îndreptat niciodată atenţia asupra lor pentru a vedeace sunt ele în realitate. Încercaţi să creaţi numai lucruri frumoase, nu aduceţi la viaţă nimic urât. Nu aveţi prea mult timp şi nu aveţi nici multă energie de pierdut. Având o viaţă atât de scurtă, având o sursă de energie atât de mică, este pur şi simplu stupid să o pierdeţi în tristeţe, în furie, în ură, în gelozie. Folosiţi-vă energia în iubire, folosiţi-o în acţiuni creatoare, în prietenie, în meditaţie; îndreptaţi-vă spre ceva care să vă înalţe. Şi cu cât vă înălţaţi mai mult, cu atât întâlniţi mai multe izvoare de energie care stau la dispoziţia voastră. Depinde numai de voi.

Omul poartă în interiorul lui un mare tezaur, însă el mai poartă în sine şi întreaga moştenire animală. Aceasta trebuie îndepărtată, pentru a permite comorilor să seînalţe în câmpul conştiinţei, pentru a fi împărtăşite cu ceilalţi. În realitate, aceasta este caracteristică bogăţiei: cu cât o împarţi mai mult cu alţii, cu atât îţi aparţine mai mult.

În momentul în care simţi că nu mai eşti dependent de nimeni, în fiinţă ţi se instalează o tăcere profundă, o relaxare lipsită de febrilitate şi tensiune. Dar asta nu înseamnă că atunci vei înceta să iubeşti. Din contră, vei cunoaşte pentru prima dată o nouă dimenisune, o nouă calitate a iubirii, o iubire care nu se mai limitează la cuvinte, şi care se apropie mai degrabă de prietenie pură.

Dacă duci în mână pietre crezând că sunt diamante, eu n-am să-ţi spun să renunţi la acele pietre, ci am să-ţi spun doar: "Fii atent şi mai uită-te o dată!". Dacă vezi singur că nu sunt diamante, mai e nevoie să renunţi la ele? Îţi vor cădea din mână de la sine. De fapt, dacă mai vrei totuşi să le cari, va trebui să faci un efort mare, îţi va trebui o mare voinţă să le mai cari. Însă nu poţi să le mai cari mult. O dată ce ai văzut că sunt inutile, fără rost, nu se poate să nu le arunci. Şi o dată ce ai mâinile goale, cauţi adevăratele comori. Iar adevăratele comori nu se află în viitor. Adevăratele comori se află aici şi acum.

Nu este nevoie să ştii unde mergi. Nu este nevoie să ştii de ce mergi. Tot ceea ce e nevoie să ştii este faptul că mergi plin de veselie; dacă faci acest lucru, nu poţi greşi.

Joaca trebuie să rămână viaţa ta. Munca trebuie să fie doar un mijloc de a te juca. Nu-ţi transforma viaţa într-o rutină de muncă, pentru că scopul vieţii e joaca.

Viaţa este o curgere, este un fluviu, este o mişcare continuă. Dar oamenii au impresia că ei înşişi reprezintă ceva static. Numai obiectele sunt statice, numai moartea este încremenită; viaţa este o continuă schimbare. Cu cât există mai multă schimbare, cu atât viaţa este mai abundentă. Iar o viaţă abundentă aduce cu sine extraordinare schimbări, clipă de clipă.

Osho

Spirit Liber

2011-09-09T13:15:00.000-07:00

RO - Convorbiri despre viitor cu Rich Dolan (Martie 2011)

2011-09-05T06:26:00.000-07:00

Un interviu de mare valoare (martie 2011) subtitrat în limba română, oferit de Kerry Cassidy (Project Camelot) şi Bill Ryan (Project Avalon) împreună cu Dolan Rich, savant şi cercetător, autorul volumelor I şi II - "UFOs and The National Security State and of the newly released, "A. D. After Disclosure".

Click aici pentru a accesa site-ul web Rich Dolan:
http://www.keyholepublishing.com/

Click aici pentru a accesa portalul Project Camelot:
http://projectcamelotportal.com/

Click aici pentru a accesa site-ul web Project Avalon:

http://projectavalon.net/

Legea rezonanței - ROsub

2011-09-04T09:32:00.000-07:00

Inima ce se trezeşte

2011-08-30T16:09:00.000-07:00

Iubirea necondiţionată îţi vine în mod firesc. E în firea ta să simţi compasiune pentru tine însuţi şi pentru alţii. E în firea ta dorinţa de a întinde o mână şi de a alina un prieten. Iţi stă în fire să primeşti iubirea celor cărora le pasă de tine.

Nimic din toate acestea nu cere efort. Nimic din toate acestea nu cere învăţătură.
De ce, atunci, trăieşti atât de rar experienţa iubirii necondiţionate? Răspunsul s-ar putea să te surprindă. La început ai fost una cu Dumnezeu şi te-ai împărtăşit din atotputernicia Iubirii Sale. Nimic nu ţi-a fost imposibil. Dar, apoi, ai început să te întrebi ce s-ar întâmpla dacă ai crea separat de Dumnezeu?

Întrucât n-ai mai făcut-o niciodată înainte, nu erai prea sigur de tine. A apărut îndoiala şi te-ai întrebat: „Şi dacă ceva merge prost?”

Această îndoială a fost doar neliniştea separării, dar ea a dat naştere multor altor gânduri înfricoşătoare. Printre ele era şi acesta: „Dacă încurc lucrurile. Dumnezeu s-ar putea să Se supere pe mine şi să-mi retragă Iubirea Sa.” Iar acest gând a fost argumentul hotărâtor.

N-a durat mult ca de la acest gând să treci la trăirea experienţei de a te simţi vinovat şi deconectat de la prezenţa iubitoare a lui Dumnezeu.

Bineînţeles că această separaţie a fost artificială şi autoimpusă, dar tu ai resimţit-o ca reală. Ai crezut în ea. Şi, astfel, tot ceea ce ai creat după aceea a fost rezultatul acestei credinţe: „Dumnezeu nu mă iubeşte. El este nemulţumit de mine. Nu sunt vrednic de Iubirea Sa.”

Şi, astfel, ai „căzut din graţie” în propria ta minte. Ai trecut de la a împărtăşi puterea omnipotentă a Iubirii lui Dumnezeu, la a-ţi fi frică de această Iubire. Un alt mod de a spune aceasta este că ţi s-a făcut frică de propria-ţi putere creatoare şi ai ascuns-o, ca să nu mai dai de ea. Ai încetat să fii un creator şi ai devenit o victimă. Ai încetat să fii o cauză şi ai devenit un efect. Cu alte cuvinte, ai întors realitatea pe dos. Ai făcut ca Iubirea să fie înfricoşătoare. Când te simţi separat, e greu să-ţi aduci aminte cum era înainte de separare.

Aceasta pare a fi dilema care îţi este caracteristică. Pentru a-ţi găsi calea de întoarcere la Dumnezeu, trebuie să-ţi reconstitui paşii şi să-ţi dai seama că „separaţia” a fost opţiunea ta, nu a Lui. Ai pus întrebarea: „Ce ar fi dacă abuzez de această putere?” Apoi. ai continuat prin a face o lume în care puterea ta era înfricoşătoare.

Nu te-ai oprit ca să aştepţi răspunsul lui Dumnezeu la îndoiala şi frica ta. Dacă ai fi ascultat răspunsul Lui, ai fi auzit cam aşa: „Tu eşti iubit fără condiţii. Nu îmi voi retrage niciodată Iubirea Mea pentru tine. Numai amintindu-ţi că eşti iubit, poţi acţiona într-un mod iubitor.”

Dacă ai fi ascultat răspunsul lui Dumnezeu, visul tău despre separaţie s-ar fi sfârşit. Căci răspunsul lui Dumnezeu contestă instantaneu presupunerea ta că nu eşti iubit.

Această presupunere e ideea nevrotică originară.
Orice victimizare începe cu această idee. Nu poţi gândi lucruri „rele” şi nu poţi comite fapte „rele”, decât dacă crezi că eşti „nedemn de iubire”. Orice atac porneşte din această unică presupunere.

Adam şi Eva şi-au pus şi ei întrebarea „ce-ar fi dacă ... „Ce-ar fi dacă aş mânca din măr şi aş deveni la fel de puternic ca Dumnezeu?” Ei de asemenea, şi-au dat propriul răspuns înfricoşător, au simţit ruşinea şi s-au ascuns de Dumnezeu. Tu pui aceeaşi întrebare, chiar acum. Mesteci acelaşi măr. Te joci şi tu de-a v-aţi ascunselea cu Dumnezeu. Într-adevăr, ceea ce menţine experienţa ta de victimă e jocul continuu de a pune această întrebare şi de a răspunde la ea.

În lumea plăsmuită de tine, eşti fie o victimă, fie un torţionar. Pe măsură ce treci prin aceste roiuri, vezi că e mică diferenţa între ele. Victima are nevoie de torţionar şi viceversa. Problematica răului nu apare până când nu te îndoieşti de propria ta vrednicie de a oferi şi de a primi iubire.

Aceasta este starea ta existenţială. Te îndoieşti că eşti vrednic de iubire ... tu şi oricine altcineva din lumea ta. Acum apare alegerea, singura alegere pe care trebuie s-o faci: ai de gând să răspunzi tu însuţi la întrebarea „sunt eu vrednic de iubire?”, sau ai de gând să aştepţi să auzi răspunsul lui Dumnezeu? Este chiar aşa de simplu: ai de gând să-L laşi pe Dumnezeu să-ţi corecteze presupunerea originară eronată, sau ai de gând să accepţi această presupunere ca pe un adevăr şi să-ţi clădeşti întreaga viaţă pe baza ei?

Nu e niciodată prea târziu să te opreşti din mestecatul mărului. Nu e niciodată prea târziu să-ţi dai seama că răspunsul tău la propriul tău interogatoriu înfricoşător este nesatisfăcător. Nu e niciodată prea târziu să te întorci către Dumnezeu şi să spui: „Dumnezeule! Răspunsul meu mi-a umplut mintea de frică. Răspunsul meu mi-a adus în viaţă numai durere şi luptă. Trebuie că este răspunsul greşit. Vrei, Te rog, să mă ajuţi să găsesc altul?”

Vezi tu, viaţa ta spirituală pe pământ nu începe până când nu pui această întrebare. Nu contează ce religie ai. Nu contează care este statutul tău social sau economie.

Fiecare dintre voi va ajunge la un punct în viaţa sa când va fi gata să conteste propriile sale credinţe şi presupuneri false. Iar acesta e începutul vindecării voastre şi restaurarea puterii voastre şi a rostului vostru.

Îndoiala de propria îndoială, negarea propriei negativităţi reprezintă punctul de cotitură, sfârşitul coborârii în materie şi începutul înălţării la Cer. Ele reprezintă reînnoirea parteneriatului tău cu Dumnezeu, Noul Legământ. Nu poţi fi un partener al lui Dumnezeu, atât timp cât te vezi pe tine sau pe oricine altcineva ca pe o victimă ghinionistă. Noul Legământ îţi cere să recunoşti împărăţia lui Dumnezeu în propria ta inimă. Este un alt mod de a spune că respingi ideea că Dumnezeu este separat de tine.

Respingi ideea că nu meriţi să fii iubit sau că semenul tău este nedemn de iubire. Respingi ideea răului ca pe o idee creată în frică. Respingi ideea că puterea lui Dumnezeu poate fi batjocorită.

Noul Legământ este acceptarea răspunsului lui Dumnezeu la întrebarea „Ce ar fi dacă ...?” El este începutul propriei tale mântuiri şi începutul primirii de către oameni a împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ.

A fost odată ca niciodată un moment în care ai respins parteneriatul tău creativ cu Dumnezeu. Acum eşti gata să-l revendici din nou. A fost odată ca niciodată un moment în care ţi-a surâs ideea că ai putea fi nevrednic de iubire în ochii lui Dumnezeu.

Acum îţi revendici eterna ta comuniune întru iubire cu El. Atunci când îl accepţi din nou pe Dumnezeu în viaţa ta, întregul tău mod de a trăi experienţa lumii şi a tuturor fiinţelor din ea se schimbă. Eşti tată şi mamă pentru fiecare copil ce îţi vine în cale, eşti fiu sau fiică pentru orice persoană mai în vârstă. Îi eşti prieten atât prietenului, cât şi celui lipsit de prieten. Îi eşti iubit atât celui care-şi aminteşte că este iubit, cât şi celui care a uitat acest lucru.

Nu există Ioc unde să nu fie necesară prezenţa ta iubitoare, cât şi mărturia despre Iubirea lui Dumnezeu. Totul strigă în gura mare că are nevoie de cuvintele tale blânde. Toţi ar bea din paharul care ţi-a astâmpărat ţie setea.

Visul nefericirii se sfârşeşte atunci când el e pus la îndoială şi respins. Dacă îţi pui la îndoială nefericirea, devii conştient de iubirea necondiţionată ce sălăşluieşte în inima ta. Dacă nu-ţi pui la îndoială nefericirea, trăieşti experienţa ei din ce în ce mai profund, până când ajungi în străfunduri. Asta, pentru că numai când ajungi acolo devii nemulţumit de propriile tale răspunsuri.

Nimeni nu poate forţa pe altul să devină conştient. În momentul în care este pregătit, fiecare individ trăieşte experienţa zădărniciei de a da şi a primi iubire condiţionată.

Fiecare persoană se cramponează de separare şi de control, până când durerea provocată de ea devine de nesuportat. Pragul durerii este diferit pentru fiecare individ în parte, dar toată lumea îi trece până la urmă.

Iată de ce îţi cer să nu predici altora, ci doar să-ţi extinzi iubirea asupra lor. Cei ce sunt gata s-o primească te vor urma şi îţi vor cere ajutorul. Cei care nu sunt gata, îşi vor continua călătoria fără să interfereze cu a ta. Un preot, un pastor, îi „păstoreşte” pe cei în nevoie. El extinde iubirea asupra celor care o cer, în tăcere sau în cuvinte. El nu bagă groaza în necredincioşi, folosind cuvinte sau concepte ce promit o mântuire viitoare.

Mântuirea este acum pentru cei ce vor să fie mântuiţi. Nu îi judeca pe ceilalţi, căci nu este al tău a judeca. Cei care ajung mai târziu în sânul Iubirii lui Dumnezeu nu sunt mai puţin vrednici decât cei care ajung mai devreme.

În adevăr, nu Dumnezeu este Cel Care te înalţă şi nici eu. Te înalţi tu însuţi, în măsura în care îţi aminteşti cât de vrednic eşti să fii iubit şi în măsura în care îţi accepţi rolul în planul lui Dumnezeu. Acceptarea omnipotenţei tale este imposibilă fără reconcilierea cu Dumnezeu. Căci toată puterea vine de la El. Iei parte la ea ca un partener egal ce te afli, dar nu poţi exercita niciodată această putere, fiind separat de El. Chiar şi în visul: „Ce ar fi dacă ... ?” nu te-ai putea niciodată separa total de Iubirea lui. În acel vis, ai trecut pragul durerii şi ai ales să tentorci.

Aşa se întâmplă cu fiecare dintre voi. Puterea lui Dumnezeu nu poate fi batjocorită. Ea poate fi respinsă, negată, ascunsă. Dar tot ceea ce înseamnă respingere, negare şi vină secretă are o limită. Adevărul poate fi distorsionat, dar nu poate fi niciodată complet eradicat sau negat. O luminiţă rămâne întotdeauna în cea mai profundă beznă. Iar acea luminiţă va fi întotdeauna găsită, atunci când apare dorinţa de a o găsi.

Tu, prietene, eşti eroul propriului tău vis. Eşti cel ce visează întunericul şi cel ce aduce lumina. Eşti deopotrivă ispititorul şi mântuitorul.

Vei ajunge să cunoşti asta, dacă nu o ştii deja.
În această dramă creată de tine însuţi, singura ta discuţie în contradictoriu este cu Dumnezeu. Ea pare să fie cu aproapele tău, dar nu e. Pomul binelui şi al răului creşte în propria ta minte. Şi, tot în propria ta minte, tu explorezi problema inegalităţii şi a batjocurii. Va veni o vreme când răspunsul tău şi răspunsul lui
Dumnezeu vor fi unul şi acelaşi. Şi, atunci, pomul binelui şi al răului se va transforma în pomul vieţii, indivizibil şi întreg. Iubirea nu va mai avea opus, ci se va extinde liberă în toate direcţiile.

Când cineva se apropie de tine, cineva care vrea să pună condiţii iubirii tale sau iubirii sale, îi vei spune: „Frate, eu am visat acest vis şi ştiu la ce duce. Duce numai la suferinţă şi moarte. Nu e drept cu nici unul dintre noi. Hai să punem la îndoiala presupunerile ce i-au dat naştere. Sunt încredinţat că, împreună, vom găsi o cale mai bună.”

Dacă te întrebi vreodată care este rostui tău aici pe pământ, citeşte, te rog, încă o dată paragraful de mai sus. Atunci îţi vei aminti că rostul tău este, pur şi simplu, să răspunzi la strigătul după iubire, oriunde l-ai auzi. Ceea ce nu e greu de făcut, dacă doreşti să-l faci. Nu se cer calităţi sau talente speciale. „Cum”-urile şi „de ce”-urile iubirii se rezolvă de la sine, de îndată ce păşeşti prin uşa ce se deschide în faţa ta.

Nu am spus niciodată că ar trebui să treci prin ziduri şi nici măcar că ar trebui să umbli pe apă. Am arătat doar spre uşa deschisă şi te-am întrebat dacă eşti gata să intri.

Şi asta este tot ce trebuie să-l întrebi pe aproapele tău. Cel care iubeşte în mod necondiţionat nu este niciodată ataşat de consecinţe. Oamenii vin şi pleacă şi nu vei şti niciodată de ce şi de unde. Despre unii vei crede că vor trece cu uşurinţă prin uşă, dar, dintr-o dată, vor face cale-ntoarsă. Alţii, despre care eşti convins că nu vor da cu ochii de uşă, vor trece pragul cu o uşurinţă neaşteptată.

Nu fi îngrijorat. Nu e deloc treaba ta cine vine şi cine pleacă. Legământul e făcut în fiecare inimă şi numai Dumnezeu ştie cine e gata şi cine nu. Să lăsăm cunoaşterea în seama Lui şi să ne punem, pur şi simplu, în slujba Sa. Viaţa curge mult mai liniştit atunci când facem Voia Sa. Iar încrezându-ne în El, inimile noastre debordează de iubire şi acceptare.

Astfel ajungem să cunoaştem că oferta de iubire este nelimitată. Ea nu are nici început, nici sfârşit. Toate limitările pământului sunt absorbite în iubirea neţărmurită a Cerului, pe măsură ce împărăţia lui Dumnezeu se instaurează în propriile noastre inimi.

Paul Ferrini

Eu sunt

2011-08-15T04:37:00.000-07:00

Pentru voi câteva citate din cartea "Conversaţii cu Dumnezeu" scrisă de Neale Donald Walsch.
Adevăr
Bucurie
Dragoste

Protecţia psihică (doc) - Războiul parapsihologic (2)

2011-08-14T23:38:00.000-07:00

http://danielroxin.blogspot.com/
http://www.dincolo-de-limite.blogspot.com/

"Pentru ca o forţă ostilă să obţină controlul unei alte ţări sau asupra populaţiei respectivei ţări, fără luptă fizică, o primă etapă constă în crearea unui cadru social, economic şi politic capabil să producă în mod constant emoţii negative populaţiei, în distrugerea din interior a valorilor morale, etice şi spirituale ale respectivei comunităţi. Pe un astfel de fond, oamenii sunt receptivi la anumite influenţe exterioare negative iar emoţiile şi gândurile lor pot fi uşor modelate şi controlate.

Este foarte greu să controlezi oameni echilibraţi, fericiţi, mulţumiţi de viaţa lor, care îşi trăiesc zilele cu calm şi optimism şi care, în plus, mai au timp şi disponibilitate să se ocupe de aspectele spirituale ale vieţii, de cunoaşterea de sine. În schimb, o masă de oameni frământaţi de grijile zilei de mâine, o masă de oameni temători, nemulţumiţi, stresaţi şi care privesc viitorul în culori cenuşii, fiind mai ales preocupaţi de probleme materiale, devin uşor manipulabili.

Dacă privim la societatea în care trăim constatăm că principiile antice ale lui Sun Tzu, din “Arta Războiului”, sunt aplicate cu punct şi virgulă împotriva noastră şi a valorilor noastre. Prin urmare, e momentul să devenim mai conştienţi şi să facem ceva pentru noi şi pentru cei apropiaţi nouă. Aşadar, putem învăţa principiile protecţiei psihice şi anumite metode de apărare.

Filmul documentar “Războiul parapsihologic – Protecţia psihică” aduce o serie de informaţii importante, cu valoare practică, de un real folos celor care le înţeleg necesitatea. În cadrul acestui film sunt prezentate metode de echilibrare emoţională şi de protecţie psihică care sunt accesibile majorităţii celor interesaţi, atât din punct de vedere al înţelegerii “tehnice” a acestora, cât şi din perspectiva costurilor financiare.

Cu siguranţă “cheile” puse la dispoziţie în acest film documentar vor deschide pentru mulţi “uşi” către o cunoaştere mai profundă a naturii umane şi a relaţiei misterioase dintre noi, oamenii, şi restul Universului."

Daniel Roxin

sursa: Dincolo de limite - Beyond the limits

Războiul parapsihologic - Dezvăluiri uimitoare (documentar RO)

2011-08-14T23:24:00.000-07:00

http://danielroxin.blogspot.com/
http://www.dincolo-de-limite.blogspot.com/

Nevoia de miracole

2011-08-13T02:16:00.000-07:00

Miracolele sunt demonstraţii ale Minţii Divine în acţiune în mintea şi experienţa ta. E nevoie de miracole ca procedee didactice, exact aşa cum a fost nevoie de miracole cu două mii de ani în urmă. Fiecare miracol este o demonstrare a faptului că iubirea e mai puternică decât frica.

Nu subestima cantitatea de frică din care este făcută lumea ta. Priveşte în jurul tău. Uită-te la propriile tale gânduri. Există acolo vreun loc în care frica să nu se simtă ca la ea acasă? Nu te întreb asta ca să te deprim. Aş dori doar să fii realist.

Priveşte lucrurile aşa cum sunt ele în lumea ta. Fă un inventar al propriilor tale gânduri. Nu te poţi apropia de iubire, dacă nu realizezi cât de mult din gândirea ta are la bază frica.

A conferi conştientă gândurilor tale încărcate de frică induce posibilitatea unei alternative. Dar, te rog, nu încerca să înlocuieşti gândurile negative, temătoare, cu gânduri pozitive, iubitoare. Asta nu face decât să instaureze un conflict în mintea ta. Lasă, în schimb, conştientizarea să lucreze.

Fii conştient, pur şi simplu, de frica ta şi simte-o.
Apoi, când ai resimţit-o din plin, spune doar: „Tată, acum sunt gata să trec prin frica mea. Te rog, ajută-mă!” Şi fii gata să primeşti ajutorul pe care l-ai cerut. Cererea ta nu va fi respinsă, te asigur. Când ceri ajutor, recunoşti că există o putere mai mare decât frica ta. De asemenea, îţi vădeşti dorinţa de a conlucra cu acea putere, pentru a ieşi din frica şi conflictul din viaţa ta.

Ti-aş mai propune ceva: atunci când ceri ajutor, admite că ceri ca gândurile tale să fie schimbate. Afirmă, deci: „Tată, sunt dispus să mă răzgândesc în privinţa acestei situaţii. Ajută-mă, Te rog, să o văd, nu prin ochii fricii, ci aşa cum o vezi Tu. Ajută-mă să o văd cu iubire egală pentru mine însumi şi pentru toţi ceilalţi.” Aceasta, semen al meu, este o rugăciune foarte puternică. Stăruie în ea.
Odihneşte-te în tăria şi pacea ei. Şi lasă-L pe Dumnezeu să-ţi răspundă prin fiecare cuvânt, fiecare gest şi fiecare faptă.

Nu poţi avea experienţa miracolului, decât dacă eşti dispus să-l primeşti. Ca să trăieşti experienţa miracolului, trebuie să fie prezenţi următorii factori: 1 - trebuie să ştii că ai nevoie de el, 2 - să-l ceri în mod sincer şi 3 - să fii dispus să-l primeşti. Când toţi trei factorii sunt prezenţi, miracolul se va manifesta.

Din nefericire, chiar dacă miracolul s-a manifestat în viaţa ta, s-ar putea să nu-ţi dai seama. De ce? Fiindcă ai o idee preconcepută despre felul în care trebuie să arate miracolul. Şi, astfel, s-ar putea să nu-l recunoşti, deşi se află chiar în faţa ta.

Dar la ce bun un miracol, dacă nu-l poţi vedea? Dacă vrei să accepţi miracolul în inima ta, înţelege, te rog. că el s-ar putea să nu arate aşa cum ţi-ai închipuit tu. Fii deschis la prezenţa sa în viaţa ta şi îngăduie-i să ţi se reveleze.

Unii dintre voi ar putea întreba: „De ce nu îmi dă Dumnezeu miracolul pe care îl cer?” Motivul este că miracolul pe care îl ceri ar putea să nu te elibereze de
frică. Prin urmare, el nu este miraculos, iar frica ta va reface, pur şi simplu, condiţiile care te-au determinat să ceri acest miracol.

Lasă ca Dumnezeu să fie Cel care îţi răspunde la rugăciune. Nu încerca să-i spui tu de ce anume ai nevoie. Ştie El mai bine decât tine. Ai încredere în asta. Deschide-te prezenţei Sale în viaţa ta.
Fii dispus să înveţi de la El şi despre El.
In această disponibilitate, frica va fi dizolvată.
În această disponibilitate te vei trezi la adevărata ta natură.

Paul Ferrini

O reclamă controversată: SUA va dispărea, iar americanii vor lucra pentru China

2011-08-08T02:21:00.000-07:00

O reclamă a unui ONG american care reclamă cheltuielile guvernului a fost considerată "prea controversată" de mai multe posturi de televiziune. Prin urmare, ABC News, A&E şi History Channel au decis să nu difuzeze spotul, scrie portalul economic alt-market.com.

În clip, se sugerează că, în viitor, SUA ar putea da faliment din cauza datoriilor uriaşe, iar americanii ar ajunge să lucreze pentru chinezi.

Filmuleţul nu este nou, el datând probabil de anul trecut, dar a fost postat acum pe site-ul Liveleak, în contextul crizei datoriilor americane şi a discuţiilor despre "creditorul" chinez. Filmul îşi desfăşoară acţiunea în anul 2030, într-o sală de conferinţe din Beijing. Un bărbat, care pare să aibă rolul de conducător al statului, explică modul în care au decăzut "marile puteri ale lumii": Grecia antică, Imperiul Roman, Imperiul Britanic şi, nu în ultimul rând, SUA.

"Toţi au făcut aceleaşi greşeli. Au întors spatele principiilor care i-au făcut puternici", spune conducătorul. "SUA au încercat să iasă din criză prin cheltuieli masive. Au reformat din temelii sănătatea, guvernul a preluat afacerile private şi s-a trezit cu o datorie enormă", continuă chinezul.

"Bineînţeles, cea mai mare parte a datoriei o au către noi (n.r. China), astfel că acum lucrează pentru noi", spune bărbatul, moment în care toată sala începe să râdă cu poftă şi să aplaude.

Apoi, pe ecran apare sigla organizaţiei CAGW (Cetăţeni împotriva risipei guvernamentale), alături de mesajul: "Poţi schimba viitorul, trebuie să o faci. Alătură-te CAGW pentru a opri cheltuielile guvernului".

Pe site-ul propriu, organizaţia este descrisă drept "câinele de pază numărul unu al Americii, în ceea ce priveşte taxele".

Reclama a fost interzisă de mai multe posturi TV, printre care ABC News sau A&E, pe motiv că este "prea controversată".

sursa: gandul.info

Efectul Ancu Dincă

2011-08-04T04:24:00.000-07:00

Despre Ancu Dincă

Născut la 16 iunie 1951 în localitatea Lisa din judeţul Teleorman, fizicianul a fost preocupat încă din copilărie de fenomenele stranii care se petreceau cu locuitorii satului său. Generaţii întregi mureau din cauza cancerului. Maturizat de dramele locului în care s-a născut, curios să afle legile naturii, de tânăr a îndrăznit să analizeze cu simplitatea de multe ori stranie a adolescenţei, efectele pe care le-ar putea avea pământul asupra corpului omenesc. De pe băncile şcolii generale, se hotărăşte să urmeze cursurile facultăţii de fizică, sperând ca va descoperi legile Universului şi cauza dramei satului său.

Pasionat de cercetarea ştiinţifică, Ancu Dincă este remarcat chiar în primul an universitar, prezentând o lucrare demnă de un asistent universitar. În 1975 absolvă Facultatea de Fizică din Piteşti. După zeci de ore petrecute în laborator şi studiu aprofundat a mii de lucrări privind energetica şi mecanica pământului, Ancu Dincă descoperă ca anumite zone din satul său se află sub influenţa negativă a energiei telurice şi că această energie este cauza cancerului care a măcinat generaţii întregi de săteni.După această descoperire, fizicianul îşi dedică următorii ani găsirii unei soluţii care să-i protejeze pe oameni împotriva influenţei acestor radiaţii. Astfel viaţa cotidiană s-a confundat cu cercetarea ştiinţifică şi realizarea unor lucrări unice în ţară şi în lume.

Fizicianul ţine sub tăcere descoperirile ce vor schimba traiectoria medicinei moderne şi face cunoscut laserul biologic după anul 1990. Descoperirea se bazează pe teoria taoistă conform căreia plantele primesc lumina soarelui direct în celule. Astfel, în mod indirect, oamenii primesc informaţii esenţiale de la plante. Substanţa activă a laserului biologic este compusă din cristale lichide obţinute din aproape 40 de plante care sunt activate de un câmp (bio)electromagnetic anormal precum radiaţia telurică sau radiaţia disfuncţională a biocâmpului uman. Ancu Dincă explică principiul şi efectele dispozitivelor prin faptul că radiaţia holografică a plantelor generează două tipuri de efecte, unul de stimulare, de modulare în fază a sistemului biologic uman şi altul de inhibare, adică o demodulare a emisiei sursei generatoare de radiaţii negative, prin interferenţă defazată. Altfel spus, aceste dispozitive, fixate in anumite puncte pe organismul uman incarca si echilibreaza energetic prin efectul de optimizare sinergica a cristalelor lichide din plante.

Noua tehnologie are ca efect refacerea câmpului energo-informaţional al omului. Mii de femei cu noduli sau cancer la sâni s-au vindecat în câteva luni, iar chisturile ovariene au dispărut la fel de repede. Cardiacii cu hipertensiune îşi reglează tensiunea în câteva minute, hemoglobina bolnavilor de leucemie, revine la valori normale în doar câteva luni si exemplele ar putea continua de la tumori ale pielii până la afecţiuni ale coloanei vertebrale. În colaborare cu peste 40 de spitale, policlinici şi institute medicale, fizicianul vindecă mii de bolnavi în stare gravă. Împreună cu academicieni, doctori în medicină, medici primari şi profesori universitari, pune în evidenţă forţa vitală a omului, reuşind astfel să certifice efectele benefice ale dispozitivelor pe care le-a inventat.
Bolnavii sunt analizaţi cu ajutorul a diverse aparate avizate de Ministerul Sănătăţii care funcţionează pe principiul termografului, al biorezonanţei, cu aparate standard folosite în clinicile şi spitalele din România şi care pun în evidenţă efectele pe care le au asupra organismului dispozitivele inventate de Ancu Dincă. Există sute de cazuri care au început să se vindece după o săptămână de tratament. Cercetători din întreaga lume încă mai caută antidotul împotriva cancerului, a leucemiei şi a altor boli incurabile. Medici din cele mai renumite centre medicale de pretutindeni încearcă să găsească soluţii pentru ca mii de femei să nu mai fie nevoite să-şi extirpe sânii sau ovarele din cauza tumorilor mamare sau ovariene. Soluţia pentru evitarea acestor traume a găsit-o Ancu Dincă. Studiile incredibile ale fizicianului se concretizează şi în dispozitive care ne protejează de radiaţiile nocive din jur. Prin modificarea compoziţiei pulberii de plante, a realizat filtre minuscule pentru neutralizarea radiaţiilor nocive ale calculatoarelor, telefoanelor mobile, televizoarelor şi a radiaţiilor telurice din case. Noua tehnologie vindecă mii de bolnavi din Europa, Canada, Statele Unite, Australia etc.

În anul 2001, Ancu Dincă, deja un nume cu rezonanţă internaţională, este invitat la Salonul Mondial de Inovaţii Cercetări şi Noi Tehnologii de la Bruxelles - EUREKA - unde primeşte medalia de argint pentru invenţia Dispozitiv de Neutralizare a Radiaţiilor Nocive. După alte mii de bolnavi vindecaţi în întreaga lume, Ancu Dincă este solicitat să participe la Salonul Internaţional de Invenţii de la Geneva unde primeşte medalia de aur pentru Dispozitivul de Încărcare şi Echilibrare Energetică a Organismului Uman.

În septembrie 2003 la Petroşani în cadrul Salonului de Invenţii în Domeniul Georesurselor - Inventica ROPET - fizicianul este medaliat cu aur pentru DNRN-1 - Dispozitivul de neutralizare a radiaţiilor nocive produse de telefonul mobil, DNRN-2 - Dispozitivul de neutralizare a radiaţiilor nocive produse de computere, DNRN-5 - Dispozitivul pentru prelungirea duratei de conservare şi îmbunătăţire a calitatii alimentelor din frigider, DEA - Dispozitivul de Energizare a apei, DIEE - Dispozitivul de încărcare şi echilibrare energetică a organismului uman. În cadrul aceluiaşi Salon, Compania Naţională MINVEST Deva îi acordă atestatul pentru invenţia DIEE - Dispozitiv de încărcare şi echilibrare energetică a organismului uman. La Salonul Mondial de Inovaţii, Cercetări şi Noi Tehnologii din Belgia, fizicianul Ancu Dincă primeşte Diploma pentru Invenţie şi Crucea de Cavaler din partea guvernului Belgiei ca recunoaştere a meritelor în revoluţionarea medicinei moderne. În cadrul aceluiaşi Salon, delegaţii Republicii Moldova îi acordă diploma şi medalia de argint pentru DNRN-5 - Dispozitivul pentru prelungirea duratei de conservare şi îmbunătăţire a calităţii alimentelor din frigider.

În anul 2004 la cel de al 4-lea Salon Internaţional de Invenţii şi Investiţii desfăşurat la Moscova în perioada 25-28 februarie obţine medalia de aur pentru Dispozitivul de neutralizare a radiaţiilor nocive produse de telefoanele mobile şi medalia de argint pentru Dispozitivul de încărcare şi echilibrare energetică a organismului uman. Tot în anul 2004, Societatea de Inventică din România îi acordă în cadrul Salonului Invenţiilor desfăşurat la Cluj-Napoca în perioada 3-6 martie Diploma de excelenţă pentru invenţia Dispozitiv de neutralizare a câmpului nociv produs de pilonii de retransmisie telefonică.
În martie 2004 revista Lumea Misterelor îi acordă o diplomă la categoria "Invenţii". În cadrul Expoziţiei Internaţionale de Invenţii Genius-Europe desfăşurate la Budapesta la începutul lunii mai 2004, fizicianul este recompensat cu diploma şi cupa de cristal din partea ÖKOCENTRUM. În cadrul Salonului Internaţional al Invenţiilor, Cercetării şi Transferului Tehnologic, Inventica 2004, Societatea inventatorilor din România îi acordă Diploma şi Premiul de popularitate-OSCAR.
În acelasi an, Forumul Inventatorilor Români îi acordă Diploma de excelenţă şi Ordinul Tehnico-ştiinţific şi Cultural "Leonardo da Vinci" precum şi medalia de aur pentru promovarea şi dezvoltarea activităţilor tehnico-ştiinţifice şi culturale, pentru întreaga sa activitate. În cadrul Conferinţei Internaţionale de Medicină Populară, Remedii Naturale şi Su Jok desfăşurată la Deva în perioada 23-25 iulie 2004, Asociaţia Umanitară nonprofit Societatea europeană pentru Tehnică Radiantă şi Armonie Spirituală SETRAS - Deva, i-a acordat o Diplomă cu ocazia participării la aceasta conferinţă.

La Sevastopol, în perioada 24-26 septembrie 2004, s-a desfăşurat a 7-a ediţie a Congresului de Valeologie şi Enovaleologie, la care Ancu Dincă a fost răsplătit cu diploma de excelenţă şi premiul pentru "O nouă tehnologie".
În februarie 2005, la Irkutsk (Federaţia Rusă) s-a desfăşurat un Salon Internaţional de Inventică, iar fizicianul Ancu Dincă a fost premiat pentru întreaga sa activitate.
În septembrie 2005 la Sevastopol, la Salonul Internaţional de Invenţii "Timpuri Noi" Ancu Dincă este răsplătit cu un premiu special din partea unei companii de automobile, care a verificat efectul dispozitivelor de neutralizare. Juriul Salonului a premiat două invenţii cu medalii de aur şi trei invenţii cu medalii de argint.
În data de 17 noiembrie 2005 la Bruxelles, fizicianul primeşte în cadru festiv Diploma şi Crucea de Ofiţer din partea guvernului Belgiei pentru recunoaşterea meritelor sale.
La conferinţa ESMO 2006 care a avut loc la Albuquerque, New Mexico, SUA, lucrarea susţinută de Ancu Dincă în faţa a peste 100 de delegaţii reprezentând peste 60 de state de pe întregul mapamondul a fost singura aplaudată în plen. Demonstraţiile practice efectuate într-o locuinţă au relevat efectele negative produse de liniile de medie tensiune din apropiere, precum şi neutralizarea acestor efecte folosind dispozitivele Ancu Dincă.

În februarie 2007 a participat la Congresul Internaţional de Imunologie desfăşurat la Glasgow unde a fost prezentată cercetarea efectuată împreună cu cadre specializate referitoare la efectul dispozitivelor asupra interleukinei si celulelor T.

În octombrie 2007 a fost organizată pentru prima dată o masă rotundă cu tema "Efectul Ancu Dincă" sub egida unei instituţii de învăţământ superior de prestigiu din România - Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj - Napoca. La aceasta au participat specialişti în domeniul ştiinţelor agricole şi ai medicinii veterinare, precum şi medici specialişti de medicină umană. Succesul reportat de această întrunire a fost obţinut datorită rezultatelor experimentale deosebite. Astfel, s-au efectuat cercetări asupra apei, a viermilor de mătase, a sângelui animal, a germinaţiei grâului etc.

În octombrie 2008 s-a organizat a doua masă rotundă având ca tema "Modulatorii bio-fito-dinamici" sub egida Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca. Faţă de anul trecut temele au fost mult mai variate, accentul fiind pus pe tematica medicală, cercetările din domeniul agricol urmând a se finaliza până la următoarea masă rotundă.

Mai multe informații găsiți aici: Viață și energie
                                            dispozitive.ro
                                            Revista Magazin - Despre Efectul Ancu DINCA
                                            Evenimentul - Despre Efectul Ancu DINCA
Formula AS - Ancu Dinca - "Nu exista boli incurabile"

Păcatul este ignoranță

2011-08-03T12:15:00.000-07:00

1
"Ce este păcatul?' l-a întrebat într-o zi un discipol pe Yogananda.
"Păcatul este greşeală; se naşte din ignoranţă", a răspuns Maestrul.
"Ce este ignoranţa, ce este greşeala?"
"Ignoranţa este o lipsă a trezirii fiinţei faţă de realităţiile spiritului şi înlocuirea acestor realităţi cu un vis iluzoriu. Greşeala se bazează întotdeauna pe o proastă înţelegere."
"Păcatul nu este de fapt o nesupunere faţă de comandamentele divine?"
"Bineînţeles", a răspuns Yogananda, "dar pune-ţi următoarea întrebare. De ce Dumnezeu a dat aceste comandamente umanităţii? El nu a făcut acest lucru în mod arbitrar şi cu siguranţă nu a făcut acest lucru pentru ca să ne împiedice să fim fericiţi. Ci mai degrabă pentru ca să ne avertizeze că anumite genuri de
comportament riscă să determine ca iluzia să stăpânească mintea noastră şi să ne îndepărtăm astfel de adevărata fericire. Dacă considerăm păcatul ca o nerespecatare a comandamentelor date de Dumnezeu, ne putem imagina ca răspuns supărarea lui Dumnezeu şi judecata severă pe care o vom suporta. Dar trebuie să nu uităm că Dumnezeu ne aparţine, că suntem copiii săi, de ce să ne judece, de ce să ne pedepsească?
De fapt, noi înşine suntem cei care ne judecăm în momentul în care ştim că am făcut un lucru reprobabil.
Dacă, din contră, asimilăm păcatul ca fiind o greşeală, vom înţelege că greşelile noastre pot fi corijate.
Făcând aluzie la gurul său, Paramahansa Yogananda a continuat: "în timp ce scriam “Autobiografia unui yoghin “ Sri Yukteswar adeseori îmi spunea: "Uită trecutul". Vieţile trecute ale oamenilor sunt pline de nenumărate greşeli. Conduita omului este perfectă doar din momentul în care atinge comuniunea cu Divinul.
Toate momentele viitorului vor fi ameliorate prin intermediul efortului spiritual pe care-l faci în prezent.
Adeseori le aduc aminte celor din jurul meu această zicală: Un sfânt este un păcătos care n-a abandonat niciodată lupta.

2
Într-o zi Yogananda, vorbindu-ne despre Yama şi Niyama, ne-a spus: "De ce este o crimă un păcat? Pentru că acest suflu al vieţii care este în noi este acelaşi cu cel care există în toate creaturile.
A refuza dreptul la viaţă unei fiinţe înseamnă a nega realitatea acestei vieţi universale, a cărei expresie suntem şi noi. Din punct de vedere spiritual, de fapt, crima este o sinucidere.
De ce este furtul un păcat? Ceea ce luăm de la alţii de fapt furăm şi de la propria noastră persoană, pentru că Sinele celorlalte persoane este şi propriul nostru Sine. Un hoţ sfârşeşte întotdeauna prin a sărăci. A plasa dorinţele egoiste deasupra realizării Sinelui Suprem este asemeni cu a ne tăia legătura cu unica
sursă a vieţii. Luând de la ceilalţi pentru a avea câştiguri egoiste, fiinţa îşi îngustează propria identitate, în loc să şi-o expansioneze. Pe de altă parte, consacrând celorlalţi acţiunile noastre ne dezvoltăm această identificare.
De ce este un păcat să minţim? Pentru că minciunile ne separă de adevărata realitate, de Adevărul Ultim, care este singurul, precum spune Isus, ce ne va conduce la eliberare. Minţind, ne izolăm de ajutorul generos şi plin de iubire oferit de Univers celor care trăiesc în armonie cu realităţile sale.
Mincinosul distruge fundamentul a tot ceea ce el doreşte să realizeze în această lume. El sfârşeşte prin a înţelege că întregul edificiu a fost construit din nisip. Invers, cuvintele simple ale unui om sincer se răsfrâng asupra întregului Univers.
De ce este luxul o crimă? Pentru că el reprezintă o dragoste contrafăcută. Luxul antrenează fiinţa într-o direcţie opusă împlinirii interioare realizată de o iubire adevărată. Adevărata dragoste este abandonul total al fiinţei în oceanul iubirii universale, este totala lipsă a egoismului. Căutând propria plăcere în detrimentul celorlalţi, fiinţa senzuală pierde din forţa sa vitală interioară. Ea se separă de adevărata bucurie şi chiar poate ajunge să absolutizeze percepţiile sale senzoriale, dar singurul efect obiectiv care se va putea observa va fi starea de totală dizarmonie, atât interioară cât şi exterioară. Pentru că dizarmonia este calea autoafirmării.
Persoanele care urmăresc doar propria fericire egoistă îşi distrug echilibrul fiinţei lor. Ele devin din ce în ce mai obosite, mai nervoase, îmbătrânesc prematur şi toate acestea se întâmplă pentru că ele se pun în contradicţie cu natura lor interioară, cu firea lor. Oricare păcat este tocmai o negare a fiinţei noastre
profunde, a acestei vieţi infinite, care este singura realitate ce stă la rădăcina vieţii.

3
Un bărbat ce se plimba într-o regiune în care se găseau diamante a descoperit un loc unde se găseau mici bucăţi de sticlă strălucind în soare.
"Diamante!", a strigat cu entuziasm.
S-a aplecat să ridice unul dar a descoperit că era doar o bucată de sticlă spartă. În dorinţa sa de a descoperi diamante, a verificat fiecare bucăţică, tăindu-se la degete, dar fiecare bucată s-a dovedit a fi doar sticlă.
Aceasta este calea păcatului, este acea strălucire falsă care atrage, dar care, în momentul în care o experimentăm, descoperim că nu ne face cu adevărat fericiţi. Această experienţă poate să-l facă să sufere pe cel care o trăieşte. Întotdeauna această experienţă va conduce la dezamăgiri.
Plăcerile simţurilor pot să sfârşească numai în monotonie, dezgust, angoasă, saţietate. De ce? Pentru că identificându-vă cu simţurile voastre, nu puteţi descoperi adevăratul vostru Sine.

4
Este uşor să păcătuieşti. Efectele păcatului nu pot fi cu uşurinţă anulate. După ce am curăţat usturoi, mâinile întotdeauna miros. Trebuie să treacă mult timp pentru ca să reuşim să scăpăm de acel miros. Dar important este că acel miros poate fi eliminat.
La fel poate fi eliminat şi păcatul cu ajutorul meditaţiei, rugăciunii, sau unei gândiri şi acţiuni corecte şi prin graţia lui Dumnezeu. De acest lucru să nu vă îndoiţi niciodată. Toate păcatele trebuiesc spălate până într-un final.
Dar de ce să facem lucruri care într-un final, cu mult efort din partea noastră, va trebui să le desfacem?

5
Când dorinţa ne tulbură mintea, întotdeauna este important să ne amintim acest mare adevăr:"Când ne inundă starea de beatitudine, orice suferinţă dispare."

6
Nu te identifica niciodată cu greşelile pe care le comiţi. Tu eşti copilul lui Dumnezeu. Întotdeauna raportează-te la relaţia ta eternă cu EL.

7
Cel mai mare păcat pe care o fiinţă poate să-l facă este să se considere un păcătos. Pentru că doar gândind aşa, deschizi uşa şi inviţi păcatul să intre în mintea ta.

8
Să te defineşti în termenii limitării umane înseamnă să desacralizezi imaginea Divinului din fiinţa ta.

9
Nu te preocupa de defectele pe care le ai. Reaminteşte-ţi, din contră, de bunele tale acţiuni şi de binele care există în întreaga lume. Convinge-te de perfecţiunea ce există în tine. Aceasta te va incita să-ţi reaminteşti de natura ta eternă de copil al Divinului.

10
O cameră poate rămâne în întuneric timp de mii de ani, dar atunci când aducem lumina, întunericul dispare. La fel se întămplă şi cu păcatul. Nu poţi să elimini păcatul din mintea unei fiinţe, la fel cum nu poţi să elimini întunericul dintr-o cameră cu ajutorul unui băţ. Şi concentrându-te asupra iluziei, nu faci decât să amplifici forţă sa asupra minţii tale.
Cu ajutorul meditaţiei profunde şi devoţiunii, întunericul va dispare, ca şi cum niciodată nu ar fi existat.

11
"Suntem cu toţii nişte păcătoşi." Adeseori mă întreb dacă nu este o mândrie pentru cei care afirma aceasta.
Există o distincţie între creştinism şi ceea ce numesc eu bigotism. Creştinismul este învăţătura autentică a lui Isus. Bigotismul este ceea ce a rezultat din învăţăturile lui Isus după ce au fost interpretate de aşa-zişi creştini. Isus Christos a fost crucificat o dată, dar învăţăturile sale au fost crucificate de milioane de ori de diferite fiinţe, care se consideră buni creştini.
De ce să te consideri un păcătos? Din când în când poţi să gândeşti acest lucru, ca o dovadă de umilinţă, cu condiţia ca întreaga ta atenţie să fie focalizată asupra măreţiei lui Dumnezeu şi nu asupra micimii tale în comparaţie cu El. De ce să ne focalizăm atenţia numai asupra limitărilor noastre?
Dacă doreşti să găseşti un obiect de valoare îngropat în pământ, nu trebuie să te gândeşti la acel obiect în momentul în care sapi? Dacă îţi vei concentra mintea numai asupra pământului, vei putea să pierzi din vedere obiectul pe care îl cauţi şi în final să abandonezi întreaga căutare.

12
Nu contabilizaţi niciodată greşelile voastre. Urmăriţi să vedeţi dacă dragostea voastră pentru Dumnezeu este profund sinceră, pentru că pe Dumnezeu nu-l deranjează imperfecţiunea voastră, greşelile voastre; pe Dumnezeu îl deranjează indiferenţa.

13
Dacă acoperim un obiect aurit cu un voal negru, vom spune că este negru? Bineînţeles că nu. Vom ştii întotdeauna că în spatele acelui voal obiectul este aurit.
Tot aşa, atunci când vom îndepărta vălurile ignoranţei care acoperă Spiritul, vom descoperi frumuseţea neschimbătoare a naturii noastre divine.

14
O dată am asistat la o slujbă celebrată de o femeie evanghelistă foarte cunoscută. În mijlocul slujbei ea a început să spună: "Sunteţi cu toţii nişte păcătoşi. Îngenunchiaţi!" M-am uitat în jurul meu; în acea adunare eram singurul care am rămas în picioare. Nu puteam accepta ca ea să afirme că sunt un păcătos.

15
Dăruieşte-i lui Dumnezeu tot ceea ce faci, tot ceea ce gândeşti, şi bun, şi rău. Spunând aceasta, nu mă refer ca tu să faci în mod deliberat lucruri rele. Dar când le faci din inconştienţă, pentru că încă anumite obiceiuri sunt prea puternice, spune-i minţii tale că Dumnezeu este cel care acţionează prin tine.
El este cel care visează propria ta existenţă. Te-ai lăsat hipnotizat de gândul slăbiciunii tale. Dacă îl vei face pe Dumnezeu responsabil de ea, aceasta te va ajuta să elimini aceste gânduri şi forţa pe care o au ele asupra fiinţei tale. Vei descoperi atunci că este mult mai uşor să recunoşti în tine însuţi imaginea
perfectă a lui Dumnezeu.

16
Nu-ţi fie niciodată teamă de Dumnezeu. Spune-i toate lucrurile pe care le-ai făcut greşit.
Reaminteşte-I că eşti copilul Lui.
Aceasta te va ajuta mult mai mult decât să te lamentezi spunând:"Dumnezeu, sunt un păcătos, sunt un păcătos." Eşti creat după imaginea Sa. Roagă-te asfel:"Dumnezeu, am greşit. Dacă vrei să mă pedepseşti, fă-o, dar atunci când voi ajunge să Te cunosc, nu voi mai fi tentat." Vorbeşte-i simplu. Nu noi am cerut să fim creaţi; nu noi am cerut să cunoaştem tentaţia.
Un înţelept din India obişnuia să se roage astfel: "Dumnezeule, nu eu am dorit ca Tu să mă creezi, dar odată ce Tu ai făcut aceasta, acum este de datoria Ta să mă ajuţi să mă eliberez." Vorbeşte-i cu multă dragoste. Atunci, indiferent de greşelile tale, El te va ajuta să-ţi elimini imperfecţiunile şi te va conduce
înapoi în Casa Divină, unde de fapt este locul tău.

17
Simplul fapt de a gândi că nu suntem liberi este suficient pentru a ne împiedica să conştientizăm că, în esenţă, suntem de-a pururi liberi. Dacă nu putem să eliminăm această idee, nu vom reuşi niciodată să intrăm în samadhi. Samadhi nu este ceva ce trebuie să obţinem; este ceva ce deja avem. Întru eternitate, existăm în comuniune cu Dumnezeu şi doar pentru o scurtă perioadă de timp suntem răpiţi de iluzie, după
care suntem din nou liber în El.
"Maestre", l-a întrebat într-o zi un discipol pe Yogananda. "Dacă eu aş pretinde că sunt liber, aceasta nu ar fi suficient ca să devin liber, nu-i aşa?". "Ba da", şi Maestru a adăugat cu un surâs, "dar tu ţi-ai răspuns singur la întrebare. Tu ai spus “aceasta nu ar fi suficient ca să mă facă să fiu liber” ".

18
Deşi era o persoană plină de compasiune pentru toate fiinţele, Paramahansa Yogananda era foarte ferm, chiar sever în ceea ce priveşte problema păcatului, atunci când circumstanţele o cereau.
O tânără femeie din Chicago s-a îmbolnăvit de sifilis de la iubitul ei. Pentru a se răzbuna pe el şi pe toţi bărbaţii, ea s-a gândit să-i infecteze pe toţi cei cu care va face cunoştinţă. Obţinând o întrevedere cu Maestru, ea i-a surâs într-un mod provocator şi i-a spus: "Sunteţi o persoană foarte simpatică". "Păcat şi boală!" i-a spus Maestru tăios. Femeia a bufnit în plâns după care şi-a confesat întreaga ei poveste.
După ce i-a promis să nu mai greşească, Maestrul a ajutat-o să se vindece şi-a trimis-o acasă.

19
"Îmi pare rău pentru cei care sunt bolnavi," a spus Maestrul. "De ce să nu am aceeaşi stare de compasiune şi pentru cei care sunt în păcat? ei sunt “bolnavi” spiritual."

20
Ignoranţa spirituală este cel mai mare păcat. Ea face ca toate celălalte păcate să devină posibile.

21
Într-o zi, o femeie a venit la mine şi a început să strige: "Trebuie să te salvezi prin sânge". "Dă-mi câţiva mililitri de sânge", i-am spus eu.
Ea a fost uluită de răspunsul meu. Ce ştiu fiinţele fanatice despre adevărurile spirituale? Ele folosesc cuvinte minunate doar ca sloganuri şi vorbesc despre sângele lui Isus, continuând însă să trăiască în păcat. Si ele îşi imaginează că, dacă îi acuză pe cei din jurul lor că sunt nişte păcătoşi, vor reuşi să transceandă
păcatul.
Dacă doresc cu adevărat ca Isus Christos să-i salveze, trebuie să aspire să intre în comuniune cu El, descoperind tăcerea interioară. Trebuie să înveţe să-L "primească", precum spune Biblia, în sufletele lor. Numai atunci vor fi capabili să devină Fiii lui Dumnezeu.

22
Am asistat într-o zi la predica unui "mare" preot şi nu o să uit niciodată modul teatral în care articula cuvintele, "cu suflet", şi felul în care cerea auditoriului să accepte "Puuuuurul Duh Sfânt". Aceste cuvinte erau pronunţate cu o absurdă emfază dramatică. Astfel de persoane nu sunt inspirate de Duhul Sfânt, ci de
un nesfânt teatralism.

23
"Este bine să ne confesăm?", l-a întrebat într-o zi pe Yogananda un creştin.
"Aceasta ne ajută în măsura în care ne recunoaştem propriile greşeli. Însă, doar sinceritatea faţă de noi înşine nu este suficientă pentru a îndepărta consecinţele greşelilor noastre. Dar dacă simţi cu adevărat nevoia să te confesezi, confesează-te unui bărbat sau unei femei înţelepte. Numai o astfel de persoană
poate să te ajute. Altfel, poţi să primeşti un sfat greşit. La fel cum Isus spunea:"Dacă un orb conduce un alt orb, amândoi vor cădea în groapă." A te confesa
unui sfânt este minunat. Dar nu te confesa unei persoane care nu este trezită spiritual. Cu Dumnezeu fii întotdeauna sincer şi deschis. De El nu trebuie să ascunzi nimic."
"Dar nu sunt preoţii abilitaţi să ne ierte greşelile?", a continuat vizitatorul creştin.
"A absolvi de greşeli pe altcineva înseamnă a-l scuti de consecinţele păcatelor sale. Întreabă-te dacă ei sunt cu adevărat capabili să-ţi ierte păcatele, de exemplu păcatul de a mânca prea mult. Pot să te ajute ca aceasta să nu-ţi mai dea dureri de stomac?"

24
Nu trebuie să te preocupi de păcatele tale. Trebuie să-ţi focalizezi întreaga fiinţă pentru a-L chema pe Dumnezeu spre tine cu toată dragostea. Nu ascunde nimic de El. El îţi cunoaşte oricum toate greşelile, chiar mai bine decât le cunoşti tu. Fii total deschis faţă de El.
S-ar putea să ţi se pară mai uşor să te rogi la Dumnezeu privindu-L sub aspectul de Mamă Divină, pentru că acest aspect împlică o iertare absolută.
Roagă-te astfel:"Divină Mamă, bun sau rău, sunt copilul tău. Tu trebuie să mă eliberezi."
Chiar şi femeile mame îşi iubesc copiii obraznici la fel de mult ca pe cei buni şi ascultători. Uneori îi iubesc chiar mai mult, pentru că nevoia lor de dragoste este mult mai mare.
Nu-ţi fie teamă de Mama ta Divină. Cheam-o astfel din întreaga inimă: "O Mamă Divină, primeşte-mă în braţele tale şi nu mă abandona în întunericul ignoranţei!"

25
Dumnezeu te iubeşte la fel de mult ca pe Isus, Krishna sau alţi mari sfinţi şi maeştrii spirituali. Tu eşti o picătură din Marele Ocean al Spiritului, iar oceanul este format în mod egal din toate picăturile sale.
Şi tu eşti o parte din Dumnezeu. Acest statut ţi-a fost conferit de Dumnezeu însuşi. Tu aparţii Lui.

26
Fii în permanenţă conştient de ideea perfecţiunii tale în Dumnezeu. Aurul rămâne aur chiar dacă este îngropat în pământ de-a lungul anilor.

27
Dumnezeu doreşte să ne elibereze din teribila tornadă a vieţii. Este unica sa dorinţă în ceea ce ne priveşte.
Pentru că El ne iubeşte pe toţi şi nu doreşte ca noi să suferim. El este "personal" interesat de eliberarea noastră, fiind plin de compasiune.

28
Un bărbat urma să moară în curând de diabet. Doctorii nu-i mai dăduseră decât trei luni de viaţă. El şi-a spus:"Dacă nu mi-au mai rămas decât trei luni de viaţă îmi voi petrece aceste trei luni în căutarea lui Dumnezeu." Din clipa aceea, a început să mediteze zilnic din ce în ce mai mult şi din ce în ce mai serios.
Se ruga în tot acest timp astfel:"Dumnezeu, intră te rog în acest templu distrus." La capătul celor trei luni, mai trăia încă. A trecut un an şi el a continuat să se roage cu intensitate. Ajunsese să mediteze 18 ore pe zi.
Într-o zi, când trecuseră deja trei ani, o mare lumină i-a umplut întreaga fiinţă. A fost copleşit de o stare de extaz. Revenind din această stare divină, a realizat că s-a vindecat complet.
"Doamne", a spus el "dar eu nu te-am rugat să mă vindeci. Tot ce te-am rugat a fost ca tu să vii în fiinţa mea." Atunci a auzit vocea lui Dumnezeu răspunzându-i: "Acolo unde străluceşte lumina mea, tenebrele nu mai pot exista." După aceea, acest om sfânt a scris cu degetele sale pe nisip: "În această zi, Dumnezeu mi-a vizitat templul distrus şi l-a reconstituit."

Paramahansa Yogananda

Inner child - Copilul interior

2011-08-03T11:54:00.000-07:00

O conversaţie cu Bob Dean (februarie 2011)

2011-07-22T04:21:00.000-07:00

Este posibilă Dezvăluirea acum? Este oportună? Este omenirea pregătită să afle, în sfârşit, adevărul? Ni se va permite vreodată să aflăm TOT adevărul?
Aceasta e tema principală a interviului, filmat cu ocazia Congresului Internaţional OZN din Phoenix, Arizona.

Din cuprins:

"-- Cine sunt eu? De ce sunt aici?"
"-- Eşti o fiinţă nemuritoare şi ai venit aici ca să faci o treabă. Fă treaba pe care ai venit s-o faci!"
--------
Şi zic: "Nu, eu nu doar CRED în Dumnezeu.
Eu ŞTIU, pentru că am trăit aşa ceva."
--------

Omenirea se trezeşte. Treptat, în valuri, se trezeşte...

sursa: http://projectavalon.net/lang/ro/flag.html

Curcubeu în noapte

2011-07-21T23:09:00.000-07:00

Curcubeul este un fenomen optic și meteorologic care se manifestă prin apariția pe cer a unui spectru de forma unui arc colorat atunci când lumina soarelui se refractă în picăturile de apă din atmosferă. De cele mai multe ori curcubeul se observă după ploaie, când soarele este apropiat de orizont.

Mulţi dintre noi au văzut acest fenomen, dar cum aţi reacţiona dacă aţi vedea cele şapte culori magnifice în timpul nopţii?

Ei bine, şi lumina lunii este capabilă să formeze o astfel de minunăţie. Ultima apariţie a unui curcubeu de noapte a fost imortalizată în Parcul Naţional Yosemite, SUA. Oficialii parcului au reuşit să înregistreze acest fenomen, iar filmul publicat deja a făcut înconjurul lumii.

Pentru cei pasionaţi de aceste fenomene meteorologice ar trebui să ştie că ele apar foarte des în zona cascadelor atunci când este lună plină, iar satelitul natural al Terrei se află foarte aproape de planeta noastră.

Cascadele din Parcul Naţional Yosemite nu sunt singurele în jurul cărora pot fi observate aceste fenomene. De asmenea, curcubeul de noapte a fost văzut şi în Cumberland, Kentucky, în apropierea cascadei Victoria din Africa, cât şi în apropierea canionului Waimea din Hawaii.

sursa: descopera.ro

Mesaj din viitor

2011-07-18T11:57:00.000-07:00

Mi-a plăcut mesajul.

Dublura Spirituala

2011-07-18T08:37:00.000-07:00

Dublura sau "doppelgangerul" este un fenomen fascinant. Nu este tocmai usor sa te intalnesti, intr-o zi oarecare, cu tine insuti.

Povestea e veche. Primele marturii se afla in legendele germane din Evul Mediu, in care e vorba de cavaleri aflati in turniruri sau pe campul de lupta, care sunt salvati de la moarte de propria lor dublura. Un doppelganger, un individ identic, calare si in armura, ivit ca prin miracol in preajma lui.

O alta relatare vine din Franta jumatatii de secol 19. In 1845, directorul unui internat pentru fete de origine nobila angajeaza ca profesoara de franceza o tanara pe nume Emilie Sagee, in varsta de 32 de ani. Pensionul cu pricina este situat in Letonia, la distanta de 60 de kilometri de Riga. Nou-venita este vesela, are o inteligenta vie si un talent pedagogic innascut, ceea ce o face repede apreciata de director si de eleve. Dar, cateva saptamani mai tarziu, incep sa circule povesti bizare, legate de noua venita. Elevele pensionului spun, cumva speriate, ca profesoara lor apare in mai multe locuri deodata. La inceput, directorul nu da crezare povestilor: zvonuri, si-atata tot.

Lucrurile se schimba, insa, in ziua cand 15 eleve vad, uluite, acelasi lucru: cum alaturi de Emilie, care scrie pe tabla, apare o dublura identica cu a ei. Aceasta "geamana", care va aparea si in cursul lunilor urmatoare, vazuta si de personalul de intretinere al pensionului, adopta un comportament din ce in ce mai independent. Intr-o zi, in timp ce brodeaza intr-o sala de la parter, supravegheate de una din profesoarele lor, toate cele 42 de eleve o vad, pe fereastra, in gradina, pe profesoara lor de franceza. La un moment dat, institutoarea care preda lucrul manual pleaca din incapere, fiind imediat inlocuita de dublul lui Emilie. Profesoara de franceza era si in gradina, plimbandu-se cu umbreluta de soare, dar si pe scaunul din dosul catedrei, cu acul de brodat in mana.

Prinzand curaj, elevele inconjoara dublura, o ating, dar mainile lor nu intalnesc decat aerul. Apoi dublura dispare, la fel de repede pe cat aparuse... Incidentul provoaca mare valva in pension si, rand pe rand, parintii isi retrag fetele. Directorul, hotarat s-o concedieze pe Emile Sagee, o convoaca in biroul lui. Tanara plange si-i spune ca este a 19-a oara cand este nevoita sa-si paraseasca postul in cei 15 ani de invatamant. Una dintre elevele sale, viitoarea baroana Julie von Guldenstubbe, de la care scriitorul francez Camille Flammarion, dar si parapsihologul rus Aleksandr Aksakov detin aceste informatii, va continua sa ramana in contact cu Emilie Sage, pana in 1850, cand, dupa ce se angajeaza ca institutoare intr-o familie de nobili rusi, i se pierde urma.

Dublura care merge

"Doppelganger" este un termen german ce semnifica "dublura care merge". Aceasta expresie arata ca in cazul de fata este vorba despre un fel de spectru care il urmareste ca o umbra pe cel cu care seamana in mod perfect.

"Doppelgangerii" sunt niste aparitii in marime naturala a unor persoane vii, intotdeauna dotate cu o transparenta spectrala si de multe ori percepute ca avand o singura culoare, foarte palida. Unii mari scriitori, cum ar fi Baudelaire, au numit aceasta faptura, acest trecator supranatural drept "vampir", un soi de devorator de identitate. Tema regasita si in "Horla" lui Maupassant, fara indoiala, cea mai celebra incarnare literara a "doppelgangerului".

Doppelgangerii nu apar sub o forma corporalizata, sunt un soi de fantome vizibile, ce reproduc miscarile si expresiile dublurii lor, ca o reflectie. Aceasta experienta este foarte rara si are tendinta sa se petreaca la miezul noptii sau chiar mai tarziu, legata de persoane tensionate sau foarte obosite. Psihologii identifica acest fenomen cu autoscopia, o halucinatie in timpul careia te vezi pe tine insuti.

Dar aceasta notiune nu defineste decat partial "doppelgangerul", care adeseori poate fi vazut si de altii. Cea mai veche mentiune scrisa legata de un "doppelganger" vine din secolul al IV-lea inainte de Hristos. Filosoful grec Aristotel evoca un om care nu se putea plimba fara sa se intalneasca pe strada cu dublura sa. Credinta in dublurile spirituale este prezenta pana in Persia Antica, ea fiind comuna la mai multe culturi.

Intalnirea lui Goethe

Expresia "doppelganger" s-a raspandit putin cate putin in vorbirea curenta, pana cand a ajuns sa isi piarda o parte din specificitate. In prezent, el a devenit un termen general, servind la desemnarea oricarui fel de intalnire cu o dublura spirituala, care poate sa priveasca si pe altcineva. "Dublul meu", "sufletul pereche". In cazuri analoge cu povestea lui Emilie Sage, scepticii fac apel fie la iluzie, fie la halucinatie, sau, si mai des, la sugestie colectiva. In istoria fenomenului exista insa prea multi martori credibili, care te obliga la o analiza ceva mai temeinica. Iar printre ei, la loc de frunte se afla mari scriitori. Dramaturgul si poetul german Johann Wolfgang von Goethe (1749-1832) a povestit o intamplare ce ilustreaza perfect notiunea de "doppelganger". In timp ce se intorcea calare, acasa, de la un prieten de-al sau ce locuia in Alsacia, el si-a vazut propria dublura, imbracata cu haine perlate, gri. Aparitia nu a durat decat cateva secunde si Goethe, care nu era superstitios, nu a facut mare caz de ea. Cu toate acestea, peste opt ani, el a mers pe acelasi drum, pentru a-l vizita din nou pe amicul sau. Abia in clipa aceea si-a dat seama ca purta aceleasi haine lucioase pe care le avea aparitia aceea, cu opt ani in urma. Extrem de emotionat, Goethe a tras concluzia ca avusese o viziune despre sine in viitor, perceputa, dupa cum a scris el, cu "ochii spiritului". Aceasta viziune anticipata a unui eveniment ce va fi trait in viitor este una dintre multiplele forme ale dublurii spirituale. O experienta similara a fost traita si de prozatorul francez Guy de Maupassant, care si-a vazut de cateva ori dublul, venind si asezandu-se in fata sa.

Trimisii netrimisi

O alta forma de dublura spirituala este cea cunoscuta sub numele de "vardoger". Este vorba despre un predecesor in sensul propriu, adica un spectru care ne precede in timpul unei calatorii sau a unei vizite prevazute cu mult timp inainte.

Unii martori pretind ca au vazut, ba chiar au vorbit, cu o astfel de dublura spirituala, in timp ce persoana respectiva tocmai se pregatea sa plece pentru a-i vizita, la sute de kilometri departare de acolo. In 1955, new-yorkezul Erikson Gorique a plecat intr-o calatorie de afaceri in Norvegia, la Oslo. Era pentru prima data cand mergea in acel oras, sau cel putin asa credea el. Cand receptionerul de la hotel i-a spus ca se bucura de revedere, Gorique a crezut ca este vorba despre o confuzie. Dar a doua zi, a avut o alta surpriza. In clipa in care a mers la un partener de afaceri, pe nume Olsen, acesta i-a spus ca se mai intalnisera cu doua luni inainte, pentru a discuta aceeasi afacere.

Psihologia cunoaste multe astfel de cazuri. Cu toate acestea, nu s-a gasit inca un raspuns unic la acest fenomen. Teoria conform careia toate dublurile spirituale ar rezulta dintr-o imagine proiectata de catre spirit, o halucinatie, nu se poate aplica, de exemplu, experientei stranii prin care a trecut reverendul american Mountford, din Massachussetts (SUA). Impreuna cu niste prieteni, prelatul se afla acasa la el, unde asteptau sa vina inca doi musafiri, un sot si sotia sa. La un moment dat, au hotarat sa iasa afara din casa, pentru a-i astepta pe invitati in soarele dupa-amiezii de vara.

La un moment dat, siderati, au vazut cum masina acestora a aparut pe drum, dar a trecut chiar pe langa ei si a mers mai departe, fara ca pasagerii sa ii salute macar. In mod incredibil, peste numai cateva secunde, masina a aparut din nou, si de data aceasta a parcat langa casa, iar cei doi soti au coborat din ea si i-au salutat calduros pe toti cei de fata. Dar oare ce a fost prima imagine? Efectul unei halucinatii colective sau un adevarat "vardoger"?

Cercetatorii au propus mai multe explicatii. Se poate ca unul dintre cei doi soti sa fi proiectat, in mod inconstient, o imagine a masinii pe care o conducea si cu care voia sa ajunga cat mai degraba la destinatie. Imaginea ar fi rezultatul unei proiectii psihice, o dorinta intensa, proiectata de catre vointa. In punctul acesta, fenomenul dublurii se apropie de bilocatie, care consta in a te afla simultan in doua locuri, o data real si o data imaginar. Spiritul poate sa intre in contact cu persoane indepartate si sa le vada. El poate sa li se arate si ca o aparitie materiala, dar nu gasim nimic sub mana daca "vrem sa o atingem" cum spune Michle Curcio, in cartea sa "La Parapsychologie de A a Z".

Eroi adevarati si falsi

Clifton - James

Uneori ni se intampla tuturor sa-i confundam de la distanta pe straini cu persoane cunoscute. La fel, asemanari frapante intre indivizi mai mult sau mai putin cunoscuti ii pot tulbura profund pe cei care ii observa. Tocmai pe acest principiu al asemanarii strict fizice au fost folosite sosii de mai multe ori de-a lungul istoriei, pentru a fi pacalit dusmanul.

In timpul celui de-al doilea razboi mondial, se stie ca aliatii, la fel ca si puterile axei, au folosit dubluri, pentru a-si proteja liderii politici sau militari. Asa s-a intamplat cu Clifton - James, un secretar al armatei britanice si actor amator in timpul liber, care a jucat rolul celebrului general Montgomery, in timp ce acesta se afla intr-un loc secret, pregatind invazia pentru eliberarea Frantei. In cazul de fata, dublura nu a patit absolut nimic. Dar nu de fiecare data a fost asa, unele dintre sosii platind cu viata rolul jucat in istorie.

Necunoscutul de la volan

Povestea incepe in iarna anului 1946, intr-una dintre regiunile cele mai desertice si mai accidentate din Wyoming, Statele Unite. Gorden Barrows, care tocmai terminase armata, era nerabdator sa ajunga acasa. Conducea de mai bine de 18 ore. Era rupt de oboseala si i se facea din ce in ce mai frig. La iesirea din localitatea Laramie, a vazut pe marginea drumului un autostopist. In mod instinctiv, a oprit masina chiar langa el. In timp ce cobora geamul masinii pentru a-l invita pe acel individ sa urce, Barrows a avut socul vietii lui. Omul acela era sosia sa perfecta. Singura diferenta dintre ei erau hainele. Desi purta o uniforma de vara a armatei, strainul nu parea sa sufere de frig. Dupa ce a urcat in masina, el i-a propus lui Barows sa il lase pe el sa conduca si sa se odihneasca. Acesta a acceptat si, fiind epuizat, a adormit pe loc. Mai tarziu, cand s-a trezit, masina era oprita pe o portiune pustie de drum, iar omul acela statea nemiscat la volan. A coborat din masina si a pornit intr-o directie necunoscuta. Barrows nu a avut timp decat sa-i multumeasca. De atunci, nu a putut sa gaseasca nici o explicatie plauzibila pentru acea intamplare.

Autoscopia

Autoscopia este termenul tehnic folosit de catre psihologi pentru a desemna halucinatiile in care te vezi pe tine insuti. Acest fenomen a fost destul de putin studiat. Se stie, totusi, ca nu este vorba despre o halucinatie de ordin strict vizual. Intr-adevar, multi subiecti au afirmat ca pot sa isi vada si sa isi atinga dublura, ceea ce, dupa parerea lui Graham Reed, psiholog la Universitatea din Toronto (Canada), pare a fi un fenomen de aceeasi natura ca si cel de "deja-vu" (deja trait). Teoria lui Reed sustine ca autoscopia este o consecinta halucinatorie, rezultand din epilepsie sau din alte tulburari cerebrale. Pe de o parte, fenomenul este mai frecvent la pacientii deliranti, care prezinta dezordine cerebrala. Pe de alta parte, el apare ca o consecinta a efectelor secundare ale crizelor de epilepsie. De altfel, este semnificativ faptul ca "doppelgangerii" apar in operele unor autori, victime ale tulburarilor psihologice grave, precum Edgar Allan Poe, Guy de Maupassant, Kafka sau Oscar Wilde.

Tradus

Sursa: esoterism.ro

Eliberarea de ataşament

2011-07-12T13:36:00.000-07:00

Oamenii care excelează în manifestarea fizică a ideilor lor învaţă să-şi fixeze obiective realiste şi să le aplice într-un mod flexibil, răspunzând la condiţiile concrete. Dacă vrei să înţelegi ce înseamnă flexibilitate, urmăreşte comportamentul
unui copăcel tânăr în bătaia vântului. Trunchiul său este subţire şi fragil, dar dispune de o impresionantă forţă şi rezistenţă. Aceasta se datorează faptului că el se mişcă împreună cu vântul, nu împotriva lui.

Atunci când condiţiile sunt potrivite ca ceva să se întâmple, aceasta se va întâmpla fără mare efort. Când condiţiile nu sunt potrivite, chiar şi un mare efort nu va reuşi. A te mişca împreună cu vântul necesită o sensibilitate faţă de condiţiile existente.

Există momente pentru odihnă şi retragere şi momente pentru a te mişca energic înainte.

A şti când să te mişti şi când să nu te mişti este o chestiune de bun simţ şi de intuiţie. Gândirea abstractă nu poate duce, prin ea însăşi, la percepţia adevărată. Ea trebuie combinată cu sensibilitatea emoţională.
Ca să vezi lucrurile în mod corect trebuie să înţelegi cât de mult ai investit emoţional într-o situaţie, cât şi modul în care evenimentul apare şi se desfăşoară în exterior.

Trebuie luate în considerare atât realitatea interioară, cât şi cea exterioară.
Unii oameni spun că realitatea interioară determină realitatea exterioară. Alţii spun că cea exterioară o determină pe cea interioară.
Şi unii şi alţii au dreptate.
Găina nu ar exista fără ou - şi vice-versa.
Cauza şi efectul nu sunt lineare şi secvenţiale. Ele se manifestă în mod simultan. Prin natura lor, ele au o mişcare circulară. Nu numai cauza determină efectul, dar şi efectul determină cauza.

Răspunsul la întrebarea „ce a fost mai întâi, oul sau găina?” poate fi - ori nici unul, ori amândouă. Găina şi oul sunt creaţii simultane.

La toate întrebările de genul ori/ori trebuie să se răspundă în acelaşi fel - altfel răspunsul va fi fals.

Realitatea Supremă nu poate fi înţeleasă într-un cadru de referinţă dual. Ea include atât realitatea interioară, subiectivă, împreună cu realitatea exterioară, obiectivă - cât şi interacţiunea lor reciprocă, spontană. Toate contrariile sunt conţinute înăuntrul ei. Realitatea Supremă e creaţia acceptării totale, a capitulării totale şi a iubirii totale, atotcuprinzătoare.

Nu există ceva care să fie separat de ea. Chiar şi atunci când copacii sunt smulşi din rădăcină şi duşi la vale de şuvoi, nu e nici o tragedie, căci nu există diferenţă între copac şi şuvoi.

În contrast cu fluxul Realităţii Supreme se află Rezistenţa care dă naştere diferitelor condiţii. Distincţiile, comparaţiile, judecăţile intră în joc, iar cursul natural este întrerupt.

Natura Realităţii Supreme este de a spune „Da”. Ea are o exuberanţă naturală şi un entuziasm firesc. Vrea să ia totul cu ea. E fericirea personificată, pentru că ea consideră totul şi pe toţi ca fiind ea însăşi.

Rezistenţa spune mereu „Nu”. Prin natura ei, aduce conflict şi luptă. Se opune la orice şi, astfel, ea este nefericirea personificată.

Acolo unde nu există rezistenţă, nu există nefericire. Nefericirea opune întotdeauna rezistenţă unor condiţii. Ea se constituie pe nişte interpretări
pro sau contra.

Rădăcina nefericirii este ataşamentul.

Nu îţi cer acum să renunţi la toate ataşamentele tale. Aceasta, prietene, nu este un ţel realist. Îţi cer doar să devii conştient de ataşamentele tale, de percepţiile tale, de interpretările tale pro şi contra. Îţi cer doar să observi cum ai făcut ca fericirea ta să fie condiţionată.

Dacă vrei să înţelegi necondiţionarea, priveşte copacul mişcându-se în bătaia vântului. E cea mai bună metaforă pe care o poţi găsi. Copacul are rădăcini adânci şi ramuri întinse. Jos e neclintit, iar sus e flexibil.

Este un simbol al tăriei şi al capitulării.
Poţi dezvolta aceeaşi tărie de caracter, mişcându-te flexibil o dată cu toate situaţiile din viaţa ta. Stai drept şi fii înrădăcinat în momentul de faţă. Cunoaşte-ţi nevoile, dar îngăduie ca ele să fie satisfăcute cum ştie viaţa mai bine. Nu insista ca nevoile tale să fie satisfăcute într-un anumit mod, căci, dacă insişti, vei opune o rezistenţă inutilă. Trunchiul copacului se frânge, atunci când încearcă să se opună vântului.

Mişcă-te o dată cu vântul!
Viaţa ta e un dans!
Ea nu este nici bună, nici rea. E o mişcare, un continuum.
Alegerea ta este una simplă: poţi dansa sau nu. Decizia de a dansa nu te va scoate de pe ringul de dans. Dansul va continua în jurul tău. Dansul va continua şi tu eşti parte din el.

Există o demnitate simplă în asta. Te încurajez să te bucuri de pura stare de graţie de a fi viu. Dacă vei căuta în viaţă un sens mai elevat, vei fi dezamăgit. Dincolo de dans, nu se află nici un sens.

Toate condiţiile se deschid înspre necondiţionare. Fii, pur şi simplu, deschis şi prezent şi vei cădea în braţele lui Dumnezeu. Dar împotriveşte-te chiar şi pentru o clipă - şi vei fi prins într-o complicaţie fără rost, provocată de tine însuţi.

Fiinţele umane nu pot fi independente de realitatea condiţionată, deoarece realitatea condiţionată este o creaţie a conştientei umane.

Opriţi-vă din încercarea de a scăpa de propriile voastre creaţii. Acceptaţi-le, pur şi simplu, aşa cum copacul acceptă vântul. Demnitatea voastră constă în a deveni pe deplin umani, pe deplin receptivi la propriile voastre nevoi şi la nevoile altora.

Compasiunea nu vine prin detaşarea de întreaga paletă a experienţei emoţionale, ci prin participarea plenară la ea.

Unii au spus că lumea asta e un loc al durerii. E absurd. Această lume nu este nici bucurie, nici durere, deşi aţi putea spune că e amândouă în acelaşi timp.

Această lume este un loc în care se naşte corpul emoţional şi mental. Naşterea fizică şi moartea facilitează, pur şi simplu, dezvoltarea unei conştiente gândire/sentiment, care este responsabilă pentru propriile sale creaţii. E absurd să negi importanţa acestui proces al naşterii. Şi este la fel de absurd să-l glorifici. Nu există fiinţă umană care să nu parcurgă acest traseu al naşterii, fără să trăiască atât experienţa bucuriei, cât şi a durerii.

Sunt oare ambele necesare?
Absolut! Fără durere, mama nu ar putea scoate bebeluşul din ea. Şi fără bucuria vieţii nou-născute, durerea n-ar avea nici un sens.

Dar nu spune „acesta e un loc al durerii” sau „acesta e un loc al bucuriei”. Nu căuta să faci din experienţa ta ceea ce ea nu este. Fereşte-te de interpretări care te-ar determina să accepţi numai o parte din spectrul vieţii.

Experienţa mea aici nu a fost diferită de a ta.
Nu am biruit durerea. M-am lăsat în voia ei.
Nu am biruit moartea. Am păşit prin ea de bunăvoie.
Nu am slăvit trupul şi nici nu l-am condamnat.
Nu am numit această lume nici rai, nici iad, dar am profesat că ambele sunt propria voastră operă.

Am intrat în dansul vieţii la fel ca voi, ca să cresc întru înţelegere şi acceptare, ca să trec de la iubirea condiţionată la trăirea iubirii fără condiţii. Nu există nimic din ceea ce tu ai simţit sau ai trăit ca experienţă, din care să nu fi gustat şi eu. Cunosc fiecare dorinţă şi fiecare frică, deoarece am trăit trecând prin toate. Iar eliberarea mea de ele nu a venit prin vreo dispensă specială.

Vezi tu, eu nu sunt un dansator mai bun decât tine. Mi-am oferit, pur şi simplu, disponibilitatea de a participa şi de a învăţa, iar aceasta e tot ce-ţi cer.
Binevoieşte! Participă! Atinge şi lasă-te atins! Simte totul! Deschide-ţi
braţele vieţii şi lasă-ţi inima să fie atinsă! De aceea te afli aici!
Când inima se deschide, ea este plină de iubire. Iar capacitatea ei de a da şi a primi nu se mai bazează pe nimic din exterior. Ba dăruieşte fără să se gândească la recompensă, deoarece a da este cel mai mare dar. Şi primeşte - nu numai pentru sine - ci pentru ca şi alţii să poată trăi experienţa darului.

Legile lumii acesteia nu îi mai limitează pe bărbatul sau pe femeia a căror inimă este deschisă. Şi astfel se întâmplă miracole - nu printr-o activitate specială, ci doar ca o extensie a iubirii însăşi.

Miracolele nu vin dintr-o gândire lineară, secvenţială. Ele nu pot fi planificate. Nu poţi învăţa nici să le faci, nici să le primeşti. Miracolele vin în mod spontan în inima care s-a deschis şi în mintea care a renunţat la nevoia ei de a controla sau de a şti. Căci Mintea lui Dumnezeu e nevinovată şi atotdăruitoare.

Ea nu-ţi poate refuza cele necesare, întrucât eşti parte din Ea. Ea nu te cunoaşte ca fiind separat. Asemenea unui părinte ce se uită la unicul său copil. Ea te priveşte cu statornică iubire şi afecţiune. „Întinde-ţi mâna şi primeşte aceste daruri”, te invită Ea. Dar tu nu dai ascultare chemării Ei. În frustrarea ta, nu auzi Vocea Divină care te chemă.

Privind în jur la condiţiile vieţii tale şi găsindu-le numai defecte, nu eşti conştient că te-nconjoară Iubirea necondiţionată a lui Dumnezeu. Şi totuşi, oricât de departe te-ai simţi tu de Dumnezeu, nu eşti decât la un gând distanţă. Şi momentul mântuirii tale este chiar acum. Aminteşte-ţi aceasta, prieten drag. Chiar acum, în acest moment, ori asculţi Vocea lui Dumnezeu, ori eşti prins, fără rost, în mrejele propriei tale psihodrame.

Chiar acum eşti fie fericit, fie găseşti nod în papură împrejurărilor din viaţa ta.
Îngăduie-ţi să fii prezent în gândurile tale şi întreabă: „Simt eu. În acest moment, conştient de Iubirea necondiţionată a lui Dumnezeu pentru mine?”

Dacă răspunsul este „Da!”, vei simţi căldura Prezenţei Divine în inima ta. Iar dacă răspunsul este „Nu”, conştiența ta te va face să-ţi aminteşti acea Prezenţă şi să o atragi către tine. Această practică simplă nu poate da greş.

Încearc-o şi convinge-te! Pe măsură ce înveţi să fii deschis momentului prezent, vei deveni din ce în ce mai conştient de Prezenţa Divină în mintea şi experienţa ta.
Rostul tău personal se va dezvălui în această conştientă lărgită, ajutându-te să înţelegi cum poţi fi de cel mai mare ajutor pentru tine însuţi şi pentru ceilalţi.

Cele necesare vor prinde formă înaintea ochilor tăi. Modul în care apar te va lăsa adesea perplex, dar nu vei judeca. Nu vei căuta nod în papură nici ţie, nici altora. Vei învăţa să te laşi în voia situaţiei de moment, făcând tot ce poţi şi adăstând în tăria propriei tale capitulări. Din ce în ce mai mult îi vei încredinţa lui Dumnezeu consecinţele şi vei şti că darul tău este întotdeauna acceptat ca atare. El este întotdeauna de-ajuns. Astfel, vremea autocrucificării se va încheia şi pacea va reveni în mintea ta. Atunci mă vei vedea aşa cum sunt eu cu adevărat, pentru că atunci vei fi dat naştere Christosului din tine.

Aştept acest moment cu mare bucurie şi certitudine. Fiindcă acesta este momentul adevărului.
Este sfârşitul a tot ceea ce înseamnă separare.
Este sfârşitul a tot ceea ce înseamnă suferinţă.

Paul Ferrini
IUBIRE FĂRĂ CONDIŢII
Reflecţii ale Minţii Christice

Deschide uşa!!!

2011-07-11T12:21:00.000-07:00

Ca să acorzi atenţie unei persoane sau unei situaţii, trebuie să fii prezent pentru tine însuţi, pentru cealaltă persoană, cât şi pentru situaţia respectivă. Ca să fii prezent, nu poţi avea un program numai al tău.

Dacă te aştepţi la ceva de la tine însuţi, de la altul sau de la o situaţie în general, nu poţi fi pe deplin atent în acel moment. Capacitatea ta de a fi atent depinde de faptul că ai sau nu o minte deschisă, o minte liberă de judecăţi şi de aşteptări.

La fel de important este să ai o inimă deschisă, ceea ce necesită compasiune pentru tine însuţi şi pentru alţii, cât şi iertare pentru ceea ce s-a întâmplat în trecut. A avea o inimă deschisă înseamnă a-i aborda pe alţii ca pe nişte egali şi a căuta condiţii propice comunicării pentru ca să ajungeţi la apropiere şi comuniune.

Uşa către iubire se deschide şi se închide în măsura în care îţi deschizi şi îţi închizi mintea şi inima. Când uşa se închide, e nevoie ca omul să fie răbdător şi iertător, căci altfel s-ar putea ca ea să nu se mai deschidă.

E nevoie ca oamenii să simtă nu numai prezenţa, dar şi absenţa iubirii.
Simţindu-i absenţa, ei învaţă să asculte şi să-şi înmoaie inima. Simţindu-se separat de alţii, ei învaţă să descopere judecăţile subtile ce sunt emise permanent.
Fiecare experienţă de separare sau de judecare este un prilej de a te deschide spre prezenţa iubirii. Din punct de vedere mental, aceasta implică distanţarea de percepţii rigide şi de justificările lor. Din punct de vedere emoţional, înseamnă resimţirea efectului separării: propria ta durere, cât şi durerea celuilalt.

Trecerea de la judecare către acceptare - de la separare la empatie este esenţa vindecării. Atunci când nu eşti în stare să faci această trecere, stabileşti condiţiile pentru disconfort şi boală în câmpul minte/corp.

Trebuie să începeţi să învăţaţi cu toţii să treceţi de la starea de disconfort şi boală la o stare bună, de la închidere în sine la deschidere, de la neîncredere la încredere.

E nevoie să învăţaţi să demonstraţi pacea, prin transformarea posturilor „defensive” în posturi „receptive”, să demonstraţi armonia în relaţiile voastre, prin transformarea gândurilor şi faptelor „exclusive” în gânduri şi fapte „inclusive”.

A fi vindecător sau făptuitor de miracole înseamnă a-ţi accepta capacitatea intrinsecă de a fi liber de conflict, liber de vină, liber de judecare sau învinovăţire. Dacă accepţi această capacitate în tine însuţi, vei face miracole în viaţa ta, exact aşa cum am făcut şi eu.

Ţi-am spus de multe ori că poţi face asta. Vindecarea e nu numai posibilă, ci şi necesară. Fiecare dintre voi este un vindecător al propriilor vătămări şi nedreptăţi percepute şi un martor al puterii miracolului.

Vindecarea este singurul vostru scop aici. Cu cât vă daţi mai repede seama de acest lucru, cu atât e mai bine.

Aminteşte-ţi, te rog, că orice practică spirituală autentică începe prin
cultivarea iubirii pentru sine şi acceptarea de sine. Nu încerca să iubeşti alţi oameni, înainte de a învăţa să te iubeşti pe tine însuţi. Nu vei reuşi s-o faci.

Când o persoană vine în viaţa ta şi te „calcă pe nervi”, nu încerca s-o iubeşti. Nu-ţi descărca nervii pe ea, n-o acuza, n-o învinovăţi şi nu-ţi face din ea un duşman. Recunoaşte, pur şi simplu, că te calcă pe nervi şi cere răgaz să fii singur cu sentimentele tale.

Când eşti singur, aminteşte-ţi că ceea ce simţi îţi aparţine numai şi numai ţie. Cealaltă persoană nu are nimic de-a face cu ceea ce simţi. Desprinde-te de toate gândurile care l-ar face pe celălalt responsabil de ceea ce simţi. Contopeşte-te cu sentimentele tale şi spune-ţi: „Ceea ce simt îmi arată un aspect din mine pe care îl judec. Vreau să învăţ să accept toate faţetele mele. Vreau să învăţ să aduc iubire tuturor părţilor mele rănite.”

Ai ajuns acum la transformarea autentică, eşti pregătit acum să aduci iubire în inima ta. Exersează acest lucru mereu şi fii răbdător cu tine însuţi. Nu încerca să-ţi vindeci semenii şi lumea din jurul tău înainte de a fi învăţat să aduci iubire în propria ta inimă. Această tentativă duce la eşec şi încă la mai multă judecare de sine.
Fi milostiv cu tine însuţi. Ia-o încet. Începe cu vindecarea propriilor tale gânduri şi sentimente. De fiecare dată când vindeci un gând de judecată sau un sentiment de separare, faptul este simţit de fiecare minte şi inimă din univers.

Vindecarea ta nu îţi aparţine numai ţie, ci tuturor fiinţelor. Când te împaci cu tine însuţi, pacea lumii devine iminentă. Dacă e să ai o responsabilitate faţă de alţii, aceasta este numai: să ajungi la pace cu tine însuţi în propria ta inimă şi minte.

Unii gândesc că un astfel de sfat e egoist şi iresponsabil. Ei cred că, pentru a găsi fericirea, trebuie să salveze sau să mântuiască lumea. E o eroare de percepţie. Atâta timp cât nu-şi găsesc mai întâi ei înşişi fericirea, lumea este osândită.

Poate că ţi-e greu să auzi ce-ţi spun, dar ăsta-i adevărul. In cazul în care nu eşti fericit în momentul de acum, n-ai cum să mai fii vreodată fericit. Prin urmare, dacă nu eşti fericit acum, nu-ţi mai căuta fericirea în viitor, ci concentrează-ţi atenţia pe momentul prezent. Aici se află fericirea ta.

O inimă deschisă şi o minte deschisă sunt uşa ce se deschide larg spre prezenţa iubirii. Chiar şi când uşa e închisă, prezenţa ei te îmbie s-o deschizi. Chiar şi când judeci şi te simţi separat de celălalt, iubirea te cheamă dinăuntru.

Ţi-am spus doar că nu contează de cât de multe ori ai refuzat să intri în sanctuar, tot ce ai de făcut este să baţi şi uşa ţi se va deschide. V-am spus: „Cereţi, şi veţi primi.”, dar voi refuzaţi să mă credeţi. Aveţi impresia că cineva vă contabilizează păcatele, momentele de indecizie sau recalcitranţă, dar nu e adevărat. Singurii care contabilizează sunteţi voi înşivă.

Adevăr îţi spun eu ţie, frate al meu: „Nu mai contabiliza, nu te mai justifica, nu mai pretinde că uşa este încuiată. Eu stau aici în prag. Vino spre mine, ia-mă de mână şi, împreună, vom deschide uşa şi vom intra.” Eu sunt uşa către iubirea necondiţionată. Când vei păşi prin ea, şi tu vei fi uşa.

Paul Ferrini
IUBIRE FĂRĂ CONDIŢII
Reflecţii ale Minţii Christice

Gaia ne vorbeşte - Cum să-i „auzim” pe ghizii noștrii

2011-07-05T14:22:00.000-07:00

Atunci când ne deschidem noi înşine pentru a primi mesaje şi îndrumare de la Sinele nostru Superior, Sursa, Gaia, Mama Divină, Tatăl Divin, Ghizii şi Îngerii - ceea ce putem numi „anturajul nostru”, deseori devenim receptivi şi deschiși pentru a primi orice fel de informație care vine către noi. Dar apoi, atunci când acest lucru se întâmplă, pur și simplu o ratăm. O mulţime de oameni se întreabă cum și ce trebuie să facă pentru a putea „auzi” ceea ce este în jurul nostru, cum să discearnă dacă această informație vine dintr-o sursă pozitivă şi binevoitoare şi cum să înţeleagă ce înseamnă acestea.

Primul lucru este ca, aşa cum facem noi toţi dealtfel, să ne deschidem noi înşine complet pentru receptarea îndrumării şi informaţiei. În al doilea rând, învăţăm să discernem între ceea ce este „real” și ceea ce este ego-ul sau entităţi negative. Facem acest lucru prin reconectarea cu corpul nostru, şi prin a-l asculta cu mare atenţie. Ascultăm totul cu corpul nostru şi el ne va spune. De exemplu, un junghi în burtă atunci când ceva nu pare să fie chiar bine, după ce am vorbit despre acest lucru, sau gradul de deschidere a inimii pe măsură ce ne exprimăm dragostea şi fericirea.

În al treilea rând, avem nevoie să stabilim un limbaj care va fi înţeles de noi atunci când avem nevoie să primim informaţii. Oamenii nativi din diverse locuri din întreaga lume au făcut acest lucru de mii de ani. Limbajul pe care-l vom stabili este bazat foarte mult pe cultura locului, foarte subiectiv şi adesea neînţeles de alţii, dacă nu-l vom explica. De exemplu, cineva ar putea spune că o anumită persoană îl va vizita în acea zi, pentru că o frunză a căzut dintr-un anume copac, sau că o pasăre roşie a început să cânte exact la ora 11:11 în dimineaţa aceea. Şi, destul de sigur, fără a suna înainte, vizitatorul ajunge ceva mai târziu în acea zi.

Cu mulţi ani în urmă, am citit o carte scrisă de Paulo Coelho, unul dintre scriitorii mei preferaţi. În carte, el a menţionat că a decis să inventeze un semn pentru el despre scrierea unei cărţi. Nu scrisese încă nicio carte, dar vroia să o facă. Deci, s-a dus într-un pelerinaj (este un creştin) şi a spus:
„„Dacă văd o pană albă astăzi, acesta este un semn pe care Dumnezeu mi-l dă, că trebuie să scriu o nouă carte.” Şi apoi am văzut această pană albă în vitrina unui magazin. Şi de atunci, în fiecare al doilea an, în luna ianuarie, am nevoie să văd o pană albă. Şi, în ziua în care o văd, încep să scriu.”

Când am citit aceste cuvinte, am decis ca şi eu să folosesc o pană albă ca parte a limbajului meu de îndrumare. Am hotărât că acesta a fost predestinat ca un semn pozitiv, ceva care-mi va spune că sunt pe drumul cel bun, şi, sau că aveam nevoie să mi se atragă atenţia către ceva ce a fost trimis în calea mea.

Modul în care eu, personal, primesc penele albe este, de asemenea, foarte important. Într-o zi, una aştepta în faţa uşii de la intrarea în casa mea, alta a căzut în poala mea când m-am aşezat jos, afară. Şi, una din favoritele mele, a fost atunci când cel de-al patrulea copil al meu avea aproximativ 18 luni. Eram foarte, foarte obosită (fizic), aşa cum orice părinte cu normă întreagă al unui copil de 2 ani ştie prea bine. În plus, am primit informaţiile necesare pentru o carte, şi nu ştiam dacă ar trebui să încep să o scriu în starea de oboseală în care eram (energia pe care o avem atunci când scriem sau vorbim, este purtată în cuvinte şi ajunge la ceilalţi), sau să o las câţiva ani până când băiatul meu ar fi fost puţin mai măricel.

Ne-am dus în parc: eu, cufundată în adâncul gândurilor mele, rugându-mă pentru o pană albă dacă într-adevăr e bine să merg mai departe cu cartea, şi copilul meu, insistând ca nu are nevoie de un cărucior, şi începând să se clatine pe cărare. Dintr-o dată el îşi ia avânt către un copac. Este cald aici, în Sacramento, aşa că un copac este întotdeauna un loc de odihnă bine venit. Am luat căruciorul prin iarbă şi l-am urmat. A mers din ce în ce mai repede, căzând de mai multe ori, ridicându-se apoi singur şi alergând din nou; când a ajuns la copac, a început să facă toate acele mici jocuri încântătoare ale vocilor gângurite de copii atunci când găsesc ceva minunat.

Am lăsat căruciorul, am scos o pătură şi am aşezat-o pe iarbă. Băiatul meu a fugit înapoi, foarte încântat, pe măsură ce se apropia, m-am uitat mai bine şi am văzut ce găsise el. Era cea mai murdară, cea mai demnă de milă pană albă pe care o văzusem vreodată. Şi era imensă! Am izbucnit într-un râs plin de plăcere şi fericire.

Era o pană demnă de milă, dar mi-a adus o mare bucurie. Mesajul a fost clar, o pană albă este o pană albă, nu trebuie să fie perfectă pentru a putea aduce inspiraţie şi iubire.

Băieţelul meu a văzut încântarea şi fericirea mea, şi pentru următoarele câteva luni a căutat cu sârguinţă peste tot în jur alte pene, deoarece penele au făcut-o pe mama fericită. :)

Și de atunci, când Sursa îmi trimite pene albe, eu ascult!

Inelia

Inelia Benz - Ai nevoie de ajutor?

2011-07-03T06:18:00.000-07:00

În primul rând, aş dori să recunoasc faptul că, pentru mine, să locuiesc pe această planetă a fost extrem de dificil. Aş dori, de asemenea, să admit faptul că durerea, oboseala, teama sau frustrarea pe care le trăim în prezent sunt realităţi pentru care aţi încercat să găsiţi soluţii, aţi bătut multe cărări pentru a le rezolva, şi ele sunt încă aici.

Şi, ceea ce este deosebit de important, aţi cerut ajutor. Pur şi simplu accesând această pagină, această cerere este recunoscută.

Acum, aş dori să revin şi să vă cer eu ajutorul vostru, al fiecăruia.

Eşti într-o poziţie unică din care ai posibilitatea de a ajuta Colectivitatea Umană în privinţa problemei cu care tu, chiar tu însuţi te confrunţi acum.

Te rog să faci următorul exerciţiu, schimbă cuvintele pentru a reflecta situaţia (situaţiile) cu care te confrunţi tu acum, sau cu care se confruntă cineva drag, în cazul în care ai venit aici pentru a obţine ajutor pentru altcineva:

Şezi, sau stai întins undeva confortabil şi închide ochii.

Spune cuvintele cu voce tare sau în mintea ta: „Eu nu pot ajuta / găsi soluţia / revolva [şi spui situaţia personală]”.

Acum, priveşte răspunsul, caută semnătura energetică a răspunsului. De exemplu, dacă situaţia ta ţine de vindecarea fizică, formularea ar fi: „Eu nu-mi pot ajuta [corpul meu să se vindece]”.

Această declaraţie va crea un sentiment, o energie, undeva în trupul tău sau în câmpul tău energetic.

Scanează-ţi corpul şi găseşte-o! Acum întreabă-te următoarele:

„Am pus eu acest program în corpul meu? Dacă da, atunci de ce? A fost voluntar sau sub constrângere? Dacă nu eu, atunci cine a făcut-o?

Poate că vei obţine răspunsuri la aceste întrebări, sau poate că nu. Cu toate acestea, cel mai important lucru este că ai găsit programul. Acum, fie îl scoţi tu însuţi şi îl trimiţi înapoi la Sursă, sau cere unuia dintre ghizii sau îngerii păzitori să îl elimine pentru tine. Apoi umple spaţiul gol rămas în urmă cu lumină şi iubire.

Dacă întâmpini rezistenţă la ştergerea programului, concentrează-ţi atenţia asupra acelei rezistenţe, ar putea fi un program de rezervă pentru a se asigura că nu ştergi programul principal. De exemplu: „Am nevoie de mai mult decât acest exerciţiu pentru mă ajuta pe mine / (pe cel drag)”, sau „Eu nu-l pot găsi singur”. Dacă găsești acestea, sau ceva similar, se procedează ca mai sus, apoi revii la programul principal.

S-ar putea să fie nevoie de câteva încercări, dar, în cele din urmă, toate vor fi eliminate şi vei fi liber să faci ceea ce este necesar pentru a ajunge la potenţialul deplin în această viaţă.

După ce ai înlăturat programul din câmpul tău personal, te rog să faci următoarele:

Închide ochii şi vizualizează colectivitatea umană ca fiind o persoană imensă în spaţiu. Dacă nu ai o capacitate bună de vizualizare, fă un desen al unei persoane de dimensiuni mari pe o bucată de hârtie (trasarea conturului acestuia este suficientă). Apoi, pe măsură ce privești imaginea, fă exerciţiul de mai sus asupra persoanei care reprezintă colectivitatea noastră umană.

Folosește aceeaşi problemă sau situaţie pentru care a trebuit să urmezi aceste etape pentru tine, aceasta este puterea ta, ştii cum se simte. Şi aplică acelaşi procedeu şi asupra totalităţii umane.

Aminteşte-ţi, noi suntem aici pentru a ridica vibraţia globală a planetei. Ajutându-te pe tine însuţi, colectivitatea şi pe ceilalţi din jurul tău, faci ceea ce avem nevoie în aceste momente.

sursa: inelia.com

Stabilește-ți scopurile!

2011-06-29T05:50:00.000-07:00

„Speranța nu e un lux, ci o datorie. Să speri nu înseamnă să visezi... ci să-ţi transformi visele în realitate. Binecuvântaţi sunt cei ce visează vise şi sunt dispuşi să plătească preţul traducerii lor în realiate. Cât despre mine, nu aleg să fiu un om obişnuit. Este dreptul meu să fiu cât de neobişnuit pot. Sunt în căutarea prilejului, nu a siguranței. Vreau să-mi asum un risc calculat, să visez şi să construiesc, să cad şi să reuşesc. Refuz să-mi vând imboldul de viaţă pe nimic. Nu-mi schimb libertatea pe binefaceri şi nici demnitatea pe o mâna întinsă. Nu mă voi pleca înaintea nici unui stăpân, nu mă va copleşi nicio ameninţare. Moştenirea mea este verticalitatea, mândria şi curajul de a gândi şi de acţiona pe cont propriu. Asta ca să mă pot bucura de avantajele propriei mele creaţii şi să înfrunt lumea cu curaj, spunând: EU AM FĂCUT ASTA!. Vreau să vă urez ceva. Presupun că, prin convenţie, ar trebui să vă urez ... succes şi fericire pentru tot restul vieţii. Dar este prea uşor să măsurăm lumea prin succes şi fericire. Aş dori să vă urez să daţi un sens restului vieţii dumneavoastră...”
(Napoleon Hill - „Think And Grow Rich”)

Un material interesant de urmărit:

Stabileste Ti.scopurile

Felicitări Cristi!

sursa: cristi-neacsu.com
http://www.scribd.com/doc/56737609/Stabileste-Ti-scopurile

Eli Pariser: Turnuri de fildeș online

2011-06-28T04:59:00.000-07:00

... sau despre filtrarea răspunsurilor personalizate la căutările online.

Companiile online, străduindu-se să ne croiască serviciile după gusturile personale, inclusiv ştirile şi căutările, creează consecinţe neintenţionate: „Suntem prinşi în capcana unor filtre şi nu suntem expuşi la informaţii care ne-ar lărgi perspectiva asupra lumii”. Eli Pariser susţine că acest aspect se dovedeşte în detrimentul nostru şi al democraţiei.

„Mark Zuckerberg a fost întrebat despre știrile personalizate 'News Feed' de pe Facebook. Jurnalistul l-a întrebat: "De ce sunt atât de importante?" Iar Zuckerberg a răspuns: "O veveriţă care moare pe gazonul din faţa casei poate fi mai relevantă pentru interesele tale momentane decât oamenii care mor în Africa." Vreau să vă vorbesc despre cum arată Internetul bazat pe această idee de relevanţă.”

sursa: ted.com

Paramahansa Yogananda - Legea Vieții

2011-06-28T03:39:00.000-07:00

1
Există o lege fundamentală a vieţii. Pentru a o cunoaşte, trebuie să înţelegem originea şi ţelul vieţii.

Trebuie să observăm, dincolo de obiectivele imediate ale fiinţei umane, ceea ce cu adevărat trebuie să realizeze în viaţa sa, printr-o profundă analiză interioară. Cu alte cuvinte, trebuie să descoperim potenţialităţile sale de dezvoltare.

Viaţa pare extrem de complicată pentru oamenii din această lume. Umanitatea este angrenată într-un turbilion de dorinţe nenumărate, pe care ea încearcă să şi le satisfacă într-o multitudine de moduri.

Anumite impulsuri fundamentale le vom găsi în întregul Univers, atât la oameni, cât şi la alte creaturi. Charles Darwin a identificat prima din aceste tendinţe. "Viaţa" - a declarat el - "este o luptă neîncetată pentru supravieţuire".

Această afirmaţie este totuşi incompletă. Lupta pentru viaţă este bineînţeles unul dintre instinctele fundamentale, dar despre ce supravieţuire vorbeşte el? Despre o supravieţuire într-o stare larvară?
Bineînţeles că nu. A deveni deplin conştient este o necesitate universală. Creaturile vii nu doresc doar să trăiască. Ele doresc să devină conştiente de existenţa lor.

Am putea adăuga un al treilea instinct, fără de care existenţa conştientă n-ar putea fi completă. De fapt, dacă o creatură ar experimenta suferinţa o perioadă lungă de timp, nu ar prefera ea moartea, decât o astfel de existenţă? Fiinţele vii nu doresc numai să trăiască, ci să se bucure în mod conştient de existenţa lor.

Instinctul fundamental al vieţii poate să se rezume astfel la următoarele: dorinţa de a continua să trăim conştient, într-o permanentă stare de de fericire; "de a continua să trăim" se poate substitui cu cuvântul imortalitate sau nemurire.

Toate fiinţele luptă să-şi reveleze natura lor divină.

Dumnezeu este, de fapt, o fiinţă eternă, perfect conştientă, a cărei beatitudine este infinită. Starea de "Sat-Chit-Ananda" este definiţia lui Dumnezeu cea mai aproape de realitatea obiectivă, şi ea a fost dată cu
mulţi ani în urmă de către Shankaracharya.

Paramahansa Yogananda menţionează că Divinul poate fi definit în nenumărate moduri: lumină infinită, putere, înţelepciune, adevăr, dar că cea mai elocventă definiţie va rămâne întotdeauna termenul de "Sat-Chit-Ananda", pentru că el utilizează concepte care exprimă cel mai corect impulsurile cele mai profunde ale vieţii.

Legea vieţii este un impuls original, şi ea conţine toate celelalte dorinţe, inclusiv pe acelea care ne determină să căutăm să atingem starea de "Sat-Chit-Ananda". Toate fiinţele sunt atrase, inconştient chiar, de "Sat-Chit-Ananda". Dorinţa profundă de a atinge beatitudinea eternă se manifestă la toate creaturile, printr-un efort constant de a evita suferinţa, iar ulterior, într-un al doilea moment, printr-o luptă neîncetată pentru a căuta fericirea, bucuria.

Complicaţiile apar în momentul în care uităm să ne mai bucurăm de aspectele elevate ale fiinţei noastre şi substituim acestei fericiri spirituale, plăcerile fugitive ale simţurilor. Pentru că, la o ultimă analiză, Beatitudinea sau Dumnezeu este cel care a emanat toate lucrurile, şi în final, mai devreme sau mai târziu, totul se va întoarce la această stare de fericire.

2
Un vizitator i-a pus următoarea întrebare lui Yogananda: "Nu este puţin cam limitator să-L definim pe Dumnezeu ca o bucurie, o beatitudine şi să asimilăm căutarea umană a lui Dumnezeu cu dorinţa de a cunoaşte fericirea?

A-ţi îndeplini datoria este, adeseori, mult mai important decât a căuta să-ţi realizezi propriile aspiraţii. Dumnezeu este un concept atât de important, încât eu nu pot să mi-L imaginez doar ca o simplă exaltare de fericire. Am citit undeva despre minunata solemnitate a vieţii trăite în prezenţa lui Dumnezeu. Trebuie să recunosc că găsesc acest concept mult mai satisfăcător".

Paramahansa Yogananda a răspuns: "Ti-ar place să trăieşti în această minunată solemnitate, pentru eternitate?" "Da, dar eu încă nu pot să-mi imaginez eternitatea" - a admis vizitatorul. "Şi trebuie să recunosc că aş aştepta încă ceva mai mult".

"Vezi" - i-a răspuns Yogananda - "trebuie să-L căutăm pe Dumnezeu cu devoţiune, cu dăruire, cu aspiraţie. Dar, oare am dori şi am căuta ceva ce este abstract pentru mintea noastră, ceva ce chiar ne înfricoşează? Oamenii îl ţin pe Dumnezeu la distanţă atunci când ajung să-L privească cu frică. Ei merg la biserică având sentimentul unei datorii solemne şi-şi pun feţe serioase ca şi cum ar merge la o înmormântare. Adevărul este că, de fapt, găsindu-L pe Dumnezeu, participăm la înmormântarea tuturor suferinţelor noastre.

În faţa Tatălui celest, trebuie să ne comportăm ca nişte mici copii; aceasta este atitudinea pe care El o iubeşte. Teribilele responsabilităţi ale Universului îi sunt suficiente; totul îi aparţine; El ştie tot; El este
atotcunoscător şi atotputernic.

Dragostea noastră este singurul lucru care îi lipseşte. Ceea ce aşteaptă de la noi este dragostea noastră, încrederea noastră în El, bucuria noastră în bucuria Sa infinită.

El nu cere de la noi definiţii teologice laborioase, El nu doreşte rugăciuni formulate perfect ca să nu-I rănească augustele-I urechi. Ceea ce doreşte de la noi este să-L iubim în totală simplitate, la fel ca nişte
copii".

3
Un bărbat înlănţuit în nenumărate responsabilităţi sociale l-a întrebat: "Care este locul datoriei în căutarea fericirii interioare?" Sri Yogananda i-a răspuns: "O viaţă fără responsabilităţi ar fi consacrată ego-ului şi nu lui Dumnezeu. Cu cât o persoană se consacră mai mult fiinţei sale, cu atât mai puţin ea poate să ajungă să perceapă fericirea autentică. Nu este uşor să-ţi faci datoria, mai ales că rezultatele nu sunt întotdeauna cele aşteptate, cele dorite. Accesul la fericirea divină este o muncă de lungă durată. Omul trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile terestre dacă, cu adevărat, doreşte să atingă libertatea eternă".

4
"Ce este răul?", a întrebat într-o zi un discipol.

"Răul", i-a răspuns Yogananda," este absenţa armoniei, a binelui. Aceasta ne face să ne simţim rău.

Putem noi spune că un tigru face un rău când îşi omoară victima? A omorî este însăşi natura tigrului, este ceea ce însăşi Dumnezeu i-a dăruit. Legile naturii sunt impersonale.

Răul apare atunci când o fiinţă nu mai are posibilitatea de a accede la starea de armonie. Tot ceea ce ne separă de această stare reprezintă răul pentru noi, pentru că ne îndepărtează de la înţelegerea naturii
noastre autentice, de înţelegerea ţelului pe care trebuie să-l urmărim în viaţă. Din acest motiv, scrierile religioase iau atitudine împotriva luxului şi a orgoliului. Aceste comandamente sunt dăruite pentru binele
omului şi nu pentru cel al lui Dumnezeu. Ele îl avertizează pe cel imprudent că, deşi anumite atitudini şi acţiuni pot să pară la prima vedere satisfăcătoare, ele sfârşesc prin a conduce fiinţa nu spre fericire, ci spre suferinţă şi durere.

5
Legea vieţii are ca finalitate armonizarea fiinţei atât cu natura sa interioară, subiectivă, cât şi, bineînţeles, cu cea exterioară ei, obiectivă. Dacă vă veţi atinge cu degetele de o plită încinsă vă veţi arde.

Durerea fizică este advertismentul Naturii, pe care-l primim pentru a înţelege ce trebuie să evităm pentru a ne păstra integritatea corporală.

Dacă îi trataţi pe cei din jurul dumneavoastră cu răutate, cu siguranţă că Viaţa vă va trata într-un mod asemănător, iar în final inima voastră va împietri şi viaţa voastră va deveni tristă şi searbădă. Prin astfel de exemple, Natura vă avertizeză că, printr-o atitudine dizarmonioasă, ajungeţi să vă răniţi propriul Sine.

Dacă recunoaşteţi existenţa acestei legi şi aliniaţi ei toate acţiunile voastre, vă veţi bucura de o fericire durabilă, de o sănătate de fier şi de o perfectă armonie, atât în universul nostru lăuntric, cât şi în relaţiile noastre cu întreaga creaţie.

6
"Dacă noi suntem cu adevărat copiii lui Dumnezeu şi el ne iubeşte, de ce există atunci atâta suferinţă?"

Suferinţa a fost creată pentru ca fiinţa umană să înţeleagă că această lume nu este adevărata ei casă.

Dacă lumea pe care o percepem cu ajutorul simţurilor ar fi perfectă, câţi dintre noi am urmări să-l descoperim pe Cel Transcendent? Chiar şi aşa, în lumea aceasta plină de suferinţă şi bucurii iluzori, nu vedeţi cât de puţini sunt cei care îl caută în mod autentic pe Dumnezeu? Cum spune Krishna: "din o mie de oameni, poate unul".

Legea Vieţii este aceasta: cu cât trăim în mai puţină armonie cu adevărul nostru interior, cu atât mai mult suferim. Dacă respectăm însă această lege divină, nici una din vicisitudinile vieţii nu ne va mai influenţa negativ fiinţa şi nu ne va mai putea răpi sublima stare de beatitudine a Sinelui nostru Suprem.

7
Am întâlnit un sfânt în India care avea o soţie materialistă. Pentru un aspirant spiritual, o astfel de companie poate să ridice adevărate probleme. Acest sfânt mi-a spus: "Am reuşit să o păcălesc toată viaţa. Ea nu bănuieşte cine sunt." El, de fapt, dorea să spună că ea nu putea să-l distragă din starea de pace interioară pe care o simţea în starea de comuniune cu Divinul. Cele mai mari dificultăţi exterioare nu o să te poată afecta în nici un fel atunci când ajungi să fuzionezi cu Sinele lăuntric.

8
Un discipol ce era deranjat de muşte şi ţănţari în timp ce muncea în grădina ashramului. S-a dus să-l întrebe pe Yogananda:"Maestre de ce pacea unor astfel de locuri sfinte este perturbată de aceste vietăţi?"

Maestrul i-a zâmbit şi i-a răspuns: "Este un alt mod prin care Dumnezeu ne ajută să ne menţinem pe calea care ne duce către El."

9
Un membru al organizaţiei noastre l-a întrebat pe Paramhansa Yogananda: "Unii susţin că este nepotrivit să fi fericit când există atâta suferinţă în lume. A fi preocupat de obţinerea fericirii personale nu implică o lipsă de compasiune faţă de nefericirile celor din jurul tău? Iisus este descris ca un sfânt ce a suferit şi nu ca un înţelept al bucuriei." "Iisus pe care eu l-am cunoscut", i-a răspuns maestrul, "este plin de fericire. Nu are nici o umbră de tristeţe. E adevărat că el deplânge suferinţele omenirii, dar această stare de compasiune nu are nimic de-a face cu nefericirea.

Cei care au cunoscut beatitudinea divină pot să manifeste compasiune pentru cei din preajma lor, iar acest fapt nu diminuează în nici un fel intensitatea trăirii lor interioare.

Fericirea este de fapt panaceul pe care toţi îl căutăm, fie că suntem conştienţi sau nu. Cu cât o fiinţă este mai fericită, cu atât mai mult doreşte să împartă această stare sublimă cu cei din jurul ei.

Fericirea divină provine din conştientizarea Sinelui, iar suferinţa provine din ignoranţă, din nesesizarea adevăratei noastre naturi divine. Doar un om care a atins nivelul de conştiinţă al comuniunii cu Dumnezeu, de identificare cu Sinele Suprem, poate să manifeste cu adevărat o autentică stare de compasiune.

Bruce Schneier: Mirajul securității

2011-06-26T12:13:00.000-07:00

„Senzația securității și securitatea reală nu se potrivesc întotdeauna”, spune Bruce Schneier, expertul în securitatea calculatoarelor. El explică la TEDxPSU de ce cheltuim miliarde pe riscurile bazate pe știri, ca de exemplu „spectacolul de securitate” prezentat acum pe aeroporturi, în timp ce neglijăm riscuri mai probabile, și cum putem sparge acest tipar.

„Securitatea înseamnă două lucruri diferite: este o senzație și este o realitate. Iar ele sunt diferite. Poți să te simți în siguranță chiar dacă nu ești. Și poți fi în siguranță chiar dacă nu simți asta. Chiar avem două concepte separate mapate în același cuvânt. Și ce vreau să fac în acest discurs e să le separ una de alta -- înțelegând când diverg ele și cum converg ele. Iar limba chiar este o problemă aici. Nu există prea multe cuvinte potrivite pentru conceptele despre care vom vorbi.

... răspundem la senzația de securitate și nu la realitate. În majoritatea cazurilor asta merge. În majoritatea cazurilor, senzația și realitatea sunt identice. În mod cert asta este adevărat pentru majoritatea preistoriei umane. Am dezvoltat această abilitate fiindcă are sens din puct de vedere evoluționar. Un mod de a gândi la asta este că suntem extrem de optimizați pentru decizii de risc tipice vieții în mici grupuri familiale în savana africană din anul 100.000 î.H.

Există mai multe predispoziţii în perceperea riscului. Există o mulțime de experimente bune pentru asta. Și poți observa anumite predispoziţii care apar din nou și din nou. Vă voi da patru. Tindem să exagerăm riscurile spectaculoase și rare și să desconsiderăm riscurile comune -- de ex. a zbura comparat cu a conduce. Necunoscutul este perceput a fi mai riscant decât cunoscutul. Un exemplu ar fi, oamenilor le e teamă de străinii care răpesc copii, când datele susțin că răpirea de către rude este mult mai comună. Asta este pentru copii. Trei, riscurile personificate sunt percepute a fi mai mari decât riscurile anonime -- deci Bin Laden este mai înspăimântător fiindcă are un nume. Și a patra este că oamenii subestimează riscurile în situații pe care le controlează și le supraestimează în situații pe care nu le controlează. Deci odată ce te-ai apucat de sărituri cu parașuta sau de fumat, desconsideri riscurile. Dacă ți se impune un risc cu forța -- terorismul a fost un bun exemplu -- îl vei exagera, fiindcă simți că nu este sub controlul tău.

Permiteți-mi să complic lucrurile. Am senzație și realitate. Vreau să adaug un al treilea element. Vreau să adaug modelul. Senzația și modelul este în capul nostru, realitatea este lumea din jur. Ea nu se schimbă; este reală. Senzația este bazată pe intuiția noastră. Modelul este bazat pe raționament. Asta este de fapt diferența. Într-o lume primitivă și simplă, chiar nu este nevoie de un model. Fiindcă senzația este aproape de realitate. Nu ai nevoie de un model. Dar într-o lume modernă și complexă, ai nevoie de modele pentru a înțelege mulțimea de riscuri care există. Nu există senzație despre microbi. Ai nevoie de un model pentru a-i înțelege. Deci acest model este o reprezentare inteligentă a realității. Este desigur limitat de știință, de tehnologie. Nu am putut avea o teorie a bolilor bazată pe microbi înainte de inventarea microscopului pentru a le vedea. Este limitat de predispoziţiile noastre cognitive. Dar are abilitatea de a suprascrie senzațiile noastre.

De unde avem aceste modele? Le avem de la alții. Le avem din religie, cultură, profesori, strămoși. Cu câțiva ani în urmă, am fost în Africa de sud la un safari. Călăuza cu care am fost a crescut în Parcul Național Kruger. El avea niște modele foarte complexe despre cum să supraviețuiești. Iar asta depindea dacă te ataca un leu sau un leopard sau un rinocer sau un elefant -- și când trebuie să fugi, și când trebuie să te urci într-un copac -- și când nu trebuie să te urci într-un copac. Eu aș fi murit într-o singură zi, dar el s-a născut acolo, și înțelegea cum să supraviețuiești. Eu m-am născut în New York City. Dacă l-aș fi luat cu mine în New York, atunci el ar fi murit într-o singură zi. Fiindcă aveam modele diferite bazate pe experiențele noastre diferite.

Modelele pot veni din massmedia, de la aleșii noștri oficiali. Gândiți-vă la modele de terorism, răpiri de copii, siguranța zborului, siguranța mașinii. Modelele pot veni din industrie. Cele două pe care la urmăresc sunt camerele de supraveghere, cardurile de identitate, destul de multe din modelele de securitatea calculatoarelor vin de acolo. O mulțime de modele vin din știință. Modelele de sănătate sunt un exemplu grozav. Gândiți-vă la cancer, gripa aviară, gripa porcină, SARS. Toate senzațiile noastre de securitate despre acele boli vin din modele date nouă, de fapt, de știință filtrată prin massmedia. Așa că modelele se pot schimba. Modelele nu sunt statice. Pe măsură ce devenim mai confortabili în mediile noastre, modelele noastre se pot muta mai aproape de senzațiile noastre.

Pe măsură ce modelul tău este aproape de realitate, și converge cu senzațiile, adesea nici nu știi că e acolo. Un exemplu drăguț pentru asta a fost gripa porcină .... Când gripa porcină a apărut prima dată, știrile inițiale au provocat multe reacții exagerate. Apoi a avut un nume, ceea ce a făcut-o mai de speriat decât gripa normală, chiar dacă a fost mai mortală. Și oamenii au gândit că doctorii vor fi în stare să-i facă față. Deci a fost senzația lipsei de control. Iar aceste două lucruri au făcut riscul mai mare decât era. După ce a trecut noutatea, au trecut luni, a existat o doză de toleranță, oamenii s-au obișnuit cu ea. Nu existau date noi, dar era mai puțină frică. Până toamna, oamenii au gândit că doctorii au rezolvat deja asta. Și există un fel de bifurcație -- oamenii au trebuit să aleagă între frică și acceptare -- de fapt frică și indiferență -- și ei au devenit suspicioși. Și când a apărut vaccinul iarna trecută, erau o mulțime de oameni -- un număr surprinzător -- care au refuzat să-l ia -- ca un exemplu drăguț de cum se schimbă senzația de securitate a oamenilor, cum se schimbă modelul lor, într-un mod nebunesc fără informații noi, fără date noi de intrare. Acest lucru se întâmplă des.

Voi mai face o complicare în plus. Avem senzație, model, realitate. Am o vedere foarte relativistă a securității. Cred că depinde de observator. Și majoritatea deciziilor de securitate implică o diversitate de oameni. Iar părțile interesate cu schimburi specifice vor încerca să influențeze decizia. Și eu numesc asta planul lor. Și vedeți planuri -- în marketing, în politică -- încercând să te convingă să ai un anumit model față de un altul, încercând să te convingă să ignori un model și să te încrezi în senzațiile tale, marginalizând oamenii cu modele care nu-ți plac. Asta nu este ceva neobişnuit. Un exemplu grozav este riscul fumatului. În istoria ultimilor 50 de ani, riscul fumatului arată cum se schimbă un model, și arată de asemenea cum o industrie luptă împotriva unui model care nu-i place. Comparați asta cu dezbaterea despre fumatul pasiv -- probabil cu aproape 20 de ani în urmă. Gândiți-vă la centurile de siguranță. Când eram copil, nimeni nu purta centura de siguranță. Azi, niciun copil nu te va lăsa să conduci dacă nu ai centura de siguranță. Comparați asta cu dezbaterea despre perna de aer -- probabil cu 30 de ani în urmă.

Toate sunt exemple de schimbări de modele. Ceea ce învățăm este că schimbarea modelelor este dificilă. Modelele sunt greu de dislocat. Dacă sunt la fel cu senzațiile tale nu știi că ai un model. Și există o altă predispoziţie cognitivă pe care o numesc predispoziţie de confirmare, unde tindem să acceptăm datele care confirmă credințele noastre și să rejectăm datele care contrazic credințele noastre. Deci probabil vom ignora dovada împotriva modelului nostru, chiar dacă este convingătoare. Trebuie să devină foarte convingătoare înainte de a-i acorda atenție. Modele noi care se întind perioade lungi de timp sunt dificile. Încălzirea globală este un exemplu grozav. Suntem îngrozitori la modele care acoperă 80 de ani. Putem s-o facem până la următoarea recoltă. Adesea o putem face până cresc copiii noștri. Dar 80 de ani, pur și simplu nu suntem buni la asta. Deci este un model foarte greu de acceptat. Putem avea ambele modele simultan în cap, sau acel tip de problemă când avem ambele credințe simultan, sau disonanța cognitivă. În final modelul nou va înlocui modelul vechi.

sursa: ted.com

„Go to Hell!!!” - Prințesa Hel

2011-06-26T09:52:00.000-07:00

Una dintre cele mai cunoscute expresii în limba engleză este “Go to Hell”. Puțină lume știe însă că Hell în cauză nu este Iadul propriu-zis, ci provine de la numele unei fete și este legat de două dintre marile legende mesianice ale lumii.

Nordicii insulelor, păstrători ai misticismului și mitologiei primare germanice dar și indo-europene, propun, în perioada pătrunderii creștinismului în Scandinavia, o sinteză a vechilor credințe, o variantă politeistă a mântuirii Christice. Astfel, din legende și mituri vechi poate de mii de ani, ultima tresărire a vechilor credințe aduce lumii poemul Edda și odată cu ea un pantheon complex, cu mult mai important decât o simplă culegere de legende și mituri.

Personaj central, Loki, zeu, diavol și eliberator al oamenilor, le aduce acestora focul, puterea zeilor, iar zeilor “puterea” oamenilor – moartea. Raagnarok.

Loki se însoțește cu o ființă mai veche decât zeii, o gigantă, Angerboda, iar ca rezultat al împerecherii divinului rebel cu străvechiul rival al planului divin apar trei odrasle – lupul Fenrir, cel care va aduce înfrângerea marelui zeu Odin, șarpele Jormungand, cel ce va aduce sfârșitul lumii așa cum o cunoșteau zeii, și Hel, o fată… mai specială.

Zeii hotărăsc să scape de cele trei progenituri – lupul are cea mai bună soartă, este ținut sub stricta observație chiar în Valhalla, șarpele este trimis pe fundul mării, dar cea mai temută este Hel, exilată tocmai în tărâmul morților, practic într-un alt realism, departe de ceea ce zeii doreau să vadă.

De unde vine numele Hel? Într-o antică limbă proto-germanică regăsim denumirea Khalija, cu înțelesul de ascuns, ca și un alt cuvânt apropiat ca vechime șI înțeles, din dialectele kurgan, proto-indoeuropene, Kel.

Cum arăta Hel, prințesa tărâmului de dincolo? Există două reprezentări – într-una Hel are o înfățișare normală în partea de sus – și putrezită de la brâu în jos, în partea ascunsă.

Cealaltă imagine este mai interesantă – și face o legătură cu originea străveche, legendară, a nordicilor, acel izvor al fabulous al omenirii – subcontinentul indian. În această înfățișare Hel apare pictată pe jumătate în albastru întunecat, precum demonii sau divinitățile întunecate din mitologia vedică și prevedică.

Precum întunecata Kali, al cărei nume semnifică timpul nesfârșit, dar și întunericul – nu obligatoriu într-un sens rău, ci acela de un alt realism, o alta realitate.

Vorbeam de cele două aspect mesianice care își dau mâna în legenda lui Hel și Baldur.

Baldur este un spirit divin, fără puterile unui zeu, ușor de rănit sau de ucis, precum sufletul uman pur, dar fără de care înșiși zeii (planul divin!) sunt în pericol de a dispare. Parabola este unică, ea leagă biunivoc sufletul și spiritul uman de planul divin, Messia Baldur, zeul vulnerabil prin puritatea sa, fiind legătura atât de ușor de rupt.

Odată ucis în realitatea zeilor, aceștia o roagă pe prințesa celeilalte realitățI să îl înapoieze pe salvatorul pierdut. Hel însă era atrasă de Baldur – și bine ar fi să nu folosim termenul dragoste.

Hel știe însă ce importanță are Baldur, mântuitorul, pentru zei și oameni, e gata să riște o despărțire, dar pune o condiție – va renunța la Baldur doar dacă întreaga lume, fără excepție, va dovedi că îl regretă și îl iubește. Cu alte cuvinte, că atracția ei prețuiește cât nevoia de mântuire a întregii lumi, dar și ca toți, dar absolut toți, doresc mântuirea luminii.

Ceea ce nu întâmplă…

Atunci Hel oferă lumii, oamenilor și zeilor, o altă “mântuire” – Ragnarok-ul, sfârșitul realității luminii.

La fel cum Kali, în mitologia originară, încheie realitatea acestei lumi având la picioare zeitatea supremă – Shiva.

O ipoteză ar putea fi că Hel șI Kali sunt una și aceiași – o personificare a unei alte realități, care nu poate coexista cu a nostră, un personaj messianic care deschide pentru oameni și zei poarta către această altă realitate pe care o numim, cu o rezonanță atât de înspăimântătoare, întuneric.

Hel este un personaj fascinant și înspăimântător, pe cât de des pomenit, pe atât de necercetat. O zeiță – cu siguranță cea mai des invocată divinitate… Cu câtă necunoaștere și inconștiență însă…

sursa: cronicasupranaturalului.ro
http://cronicasupranaturalului.ro/?p=86

Iubirea - miezul problemei

2011-06-21T08:26:00.000-07:00

Nimeni nu este atât de aspru cu tine aşa cum eşti tu însuţi. Asemeni tuturor fraţilor tăi, suferi de un profund sentiment de imperfecţiune şi nevrednicie. Te urmăreşte sentimentul că ai făcut nişte greşeli teribile pentru care, mai devreme sau mai târziu, vei fi pedepsit de autorităţi umane sau de vreo autoritate abstractă spirituală, cum ar fi Dumnezeu sau legea karmică.

Aceste chestiuni nerezolvate cu privire la autoevaluarea ta reprezintă condiţiile în care se realizează întruparea ta. Cu alte cuvinte, eşti aici pentru a le rezolva. Tu ţi-ai ales părinţii, pentru ca ei să-ţi exacerbeze sentimentul de vinovăţie, în aşa fel încât să poţi deveni conştient de el. Aşadar, a-i învinui pe ei pentru problemele tale, nu te va ajuta să îndepărtezi condiţiile pe care, în mod reciproc, voi le-aţi impus iubirii. Singura cale de ieşire este ca tu să devii tot mai conştient de propria ta vinovăţie şi de credinţele şi tiparele de interacţiune bazate pe frică.

A căuta pe cineva special, care să-ţi furnizeze iubirea pe care părinţii tăi nu au fost în stare să ţi-o ofere, nu este o rezolvare, ci doar va agrava lucrurile. Să nu fii surprins, dacă partenerul sau partenera pe care i-ai ales sunt întruparea perfectă a părintelui cu care ai cele mai multe de vindecat. Nu poţi să nu ajungi faţă în faţă cu propriile tale răni. Părinţii, soţii şi copiii sunt aici ca să te ajute să vezi propria ta nevoie de vindecare - iar tu, la rândul tău, îndeplineşti aceeaşi funcţie în vieţile lor.

Căutarea iubirii necondiţionate într-o lume a condiţiilor este sortită, în mod inevitabil, eşecului. De vreme ce toţi fraţii tăi acţionează conform unor tipare bazate pe ruşine sau vină, ei nu îţi pot oferi iubirea pe care ştii că o meriţi şi nici tu nu le-o poţi oferi lor.

Cel mai bun lucru pe care îl puteţi face este să vă ridicaţi unul altuia starea de conştientă asupra iubirii ce vă este necesară - şi să începeţi să vă asumaţi responsabilitatea de a v-o dărui vouă înşivă.

Dacă nu-ţi asumi responsabilitatea de a aduce iubirea în propriile tale răni, nu vei ieşi din ciclul vicios atac/apărare, vină şi învinuire.

Sentimentele tale de furie, jignire şi trădare - oricât de justificate ar părea ele - nu vor face decât să toarne ulei pe focul conflictului interpersonal şi vor continua să reîntărească credinţa sau convingerea ta sub-conştientă că eşti nevrednic de iubire şi incapabil să iubeşti.

Trebuie să înveţi să vezi cât de departe se întinde propria ta ură de sine. Până ce nu te vei uita în oglindă şi nu vei vedea, reflectate acolo, propriile tale convingeri, îl vei folosi pe fiecare seamăn al tău din cadrul experienţelor tale ca pe o oglindă care să-ţi arate ceea ce crezi despre tine însuţi. Deşi nu e nimic greşit în această practică, ea nu este calea cea mai scurtă sau uşoară spre acasă, întrucât există întotdeauna tendinţa de a gândi că ceea ce vezi este lecţia altuia.

Dacă vrei să ieşi din psihologia vicioasă a lumii, trebuie să opreşti jocul proiecţiei. Acest joc ascunde atracţia ta subconştientă spre moarte, în spatele unei faţade a blamării şi a unei moralităţi condiţionate. E o ironie, într-adevăr, dar - în chiar clipa când îţi declari inocenţa pe socoteala aproapelui tău - tu îţi întăreşti, de asemenea, propriile sentimente de vinovăţie şi inferioritate.

Nu există altă cale de ieşire din cercul vicios al vinei şi învinuirii, alta decât de a înceta să învinuieşti. Dar fii pregătit. Dacă vrei să te dai jos de pe roata suferinţei, s-ar putea să constaţi că nu te bucuri de prea multă popularitate. Cei ce nu participă la jocul lumii - proiecţia - sunt primii care vor fi atacaţi.

Dacă nu ai învăţat nimic din viaţa mea, asta precis ai învăţat-o!

Oricine care îşi recunoaşte propria frică - fără a o proiecta în afara sa - periclitează jocul lumii. Oricine care îşi asumă propriile gânduri ucigaşe şi le caută rădăcinile în propria conştiinţă, ameninţă eşafodajul moral al societăţii. În societatea umană există bine şi rău. Cei care fac ceva bun sunt răsplătiţi, iar cei care fac ceva rău sunt pedepsiţi.
Aşa a fost dintotdeauna.

Învăţătura mea ameninţă acest postulat fundamental. La nivelul cel mai de suprafaţă, ea contestă ideea că răul ar trebui pedepsit. În faţa strigătului pentru plată şi răsplată, m-am situat şi voi continua să mă situez în favoarea iertării.

La un nivel mai profund, învăţătura mea contestă însăşi ideea că cineva ar trebui condamnat din cauza comportamentului său. Dacă cineva acţionează greşit, aceasta se datorează faptului că are gânduri greşite, gânduri false. Dacă el poate să-şi dea seama de neadevărul gândirii sale, îşi poate schimba comportamentul. E în interesul societăţii să-l ajute s-o facă. Dar dacă se aplică o pedeapsă, ideile sale false vor fi reîntărite şi li se va mai adăuga şi povara vinei. Ai auzit zicala: „Din două rele nu iese un lucru bun”. Aceasta este esenţa învăţăturii mele. Toate relele trebuie îndreptate aşa cum trebuie. Altfel, corecţia înseamnă atac. A te opune, a
căuta să birui sau să te cerţi cu o idee falsă este echivalent cu a o consolida. Aceasta este calea violenţei. Calea mea, pe de altă parte, este nonviolenţă. Prin modul ei de abordare a problemei, ea demonstrează care este soluţia. Ea aduce iubire, nu atac, celor cuprinşi de durere. Mijloacele sunt compatibile scopului.

A face ceva rău înseamnă a profesa vina şi a perpetua credinţa că durerea şi suferinţa sunt necesare. A face ceva bun înseamnă a profesa iubirea şi a-i demonstra puterea de a depăşi toată suferinţa. Pe scurt, nu ai niciodată dreptate când faci un lucru rău şi nu greşeşti niciodată când faci un lucru bun.

Ca să ai dreptate, fă bine.

Nu poţi iubi într-un mod lipsit de iubire. Nu poţi avea dreptate şi, în acelaşi timp, să ataci ceea ce este rău, deoarece eroarea e cea care trebuie demontată şi, întrucât rădăcina a tot ce înseamnă eroare este frica, numai demontarea fricii va aduce corecţia.

Iubirea este singura reacţie ce demontează frica. Dacă nu crezi asta, încearc-o. Iubeşte orice persoană sau situaţie care îţi evocă în tine frica, şi aceasta va dispărea. Asta este adevărat, nu atât datorită faptului că iubirea e antidotul fricii, ci fiindcă frica este „absenţa iubirii”. De aceea, ori de câte ori iubirea este prezentă - frica nu poate exista.

Cei mai mulţi dintre voi înţeleg foarte multe despre frică, dar foarte puţine despre iubire. Vă este frică de Dumnezeu, vă este frică de mine şi vă este frică unul de celălalt.

De ce vă e frică? Deoarece aveţi convingerea că nu meritaţi să fiţi iubiţi şi nici nu sunteţi capabili să iubiţi pe altcineva.

Această credinţă este singura credinţă ce trebuie schimbată. Toată negativitatea din viaţa voastră se va destrăma, o dată ce demontaţi această credinţă eronată despre voi înşivă. Tu, prietenul meu, nu eşti ceea ce gândeşti că eşti. Nu eşti doar o acumulare a tuturor convingerilor şi faptelor tale negative. Asta este ceea ce crezi tu că eşti, dar nu e ceea ce eşti. Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, la fel ca şi mine. Tot ceea ce este bun şi adevărat despre Dumnezeu, este bun şi adevărat despre tine.

Acceptă acest fapt - fie şi numai pentru o clipă - şi viaţa ta va fi transformată. Acceptă aceasta în privinţa fratelui tău - aproapelui tău - chiar în acest moment şi tot conflictul dintre voi se va termina.

Ceea ce vezi este un rezultat direct a ceea ce crezi. Dacă tu crezi că eşti vinovat, atunci vei vedea o lume vinovată. Iar o lume vinovată va fi pedepsită - şi la fel vei fi şi tu.

„Dumnezeu te va bate. Dumnezeu va nimici lumea. Dumnezeu se va răzbuna.” Acestea, prietenii mei, sunt gândurile pe care voi le gândiţi. Acestea - deşi sunt blasfemii - sunt ideile absurde pe care vreţi să mi le atribuiţi mie! Din fericire, eu înţeleg că acesta este doar modul vostru - nu prea subtil - de a vă canoni.

Este o manevră de tergiversare. În timp, veţi obosi de ea. Nu va dura mult până ce veţi începe să respingeţi - individual şi colectiv - întreg conceptul vinei şi veţi tânji să veniţi acasă.

Prietenii mei, aştept cu bucurie şi certitudine acest moment al deplinei onestităţi şi responsabilităţi. În acea zi, când veţi vedea binele vostru şi pe cel al semenilor voştri ca fiind unul şi acelaşi, tot ceea ce vă separă de Dumnezeu se va desprinde de voi şi veţi sta alături de mine în toată splendoarea voastră.

Atunci veţi cunoaşte în mod neîndoielnic Iubirea lui Dumnezeu pentru voi.
Atunci veţi cunoaşte că El/Ea nu v-a abandonat niciodată, nici chiar în culmea demenţei voastre, când aţi gândit că El/Ea vrea să vă pedepsească şi să vă distrugă lumea.
Atunci veţi cunoaşte puterea minţii voastre de a crea şi atunci veţi alege să creaţi împreună cu Dumnezeu şi nu separat de El/Ea.

Paul Ferrini
IUBIRE FĂRĂ CONDIŢII
Reflecţii ale Minţii Christice

Inelia Benz - Schimbarea Liniei Temporale a Planetei Pământ

2011-06-18T03:00:00.000-07:00

Numele meu complet este Inelia del Pilar Ahumada Avila, şi eu sunt, de asemenea, cunoscută sub numele de Inelia Benz.

M-am născut în Chile în 1966, din părinţi foarte activi politic. Părinţii mei l-au susținut deplin, şi au fost apropiați de preşedintele Allende, care a fost răsturnat în timpul unei violente lovituri de stat în 1973. Ce a urmat, a fost ruperea şi devastarea familiei noastre. În cele din urmă cu toţii am părăsit ţara, şi eu am crescut în Anglia.

În timpul anilor '90, m-am mutat, împreună cu primul meu soţ şi trei copii, la Dublin, Irlanda, unde m-am dus la colegiu pentru a absolvi Ştiinţele Comunicării. De-a lungul şederii mele în Irlanda am fost un lider de grup budist activ - o practică pe care am făcut-o timp de 14 ani şi aș recomanda-o pentru oricine dorește o practică zilnică puternică.

După aceasta m-am mutat în diverse ţări şi m-am implicat ca asistent al Lucratorilor Luminii și Luptătorilor Luminii în munca lor, şi nu în ultimul rând, în explorarea şi investigarea a ceea ce face pe planetă „partea întunecată”. De asemenea, am conceput şi investigat instrumente şi practici care sunt rapide şi eficiente în creşterea gradului de conştientizare şi ale vibraţiilor persoanelor fizice şi a planetei. Călătoria nu a fost lipsită de pericolele sale şi lovituri dureroase, dar a meritat în întregime.

În ianuarie 2010, am primit o solicitare din partea la „Sursei” de a ieşi în public, lucru pe care l-am făcut. Această misiune a devenit din ce în ce mai importantă la începutul acestui an (2011), după o altă cerere de la Sursă, am facut echipă cu Bill Ryan şi de atunci m-am lansat în activitatea publică împreună cu el.

Mulțumiri traducătorului!

sursa: http://www.inelia.com/
http://www.youtube.com/watch?v=kmzqnvmjenw&feature=uploademail%20%20%20

Paramahansa Yogananda - Un Dumnezeu, o Religie

2011-06-17T12:49:00.000-07:00

1
Un fermier avea şase fii, toţi orbi. Într-o zi, el i-a rugat să spele un elefant. După ce fraţii au terminat treaba, fiecare a încercat să descrie animalul.

"Este foarte simplu" - a spus primul. "Acest animal este format din două oase foarte mari, acoperite de piele" - a spus primul frate; el îi spălase spatele.

"Cum poţi să spui astfel de prostii?" - a replicat cel de-al doilea. "Elefantul este asemănător unui tub lung"; el îi spălase trompa.

Cel de-al treilea, care a spălat urechile a spus că elefantul este format dintr-o perechi de evantaie.

Al patrulea a declarat că elefantul este format din patru coloane; el îi spălase picioarele.

Cel de-al cincilea, care spălase părţile laterale a declarat că elefantul este asemenea unui zid care respiră.

Cel de-al şaselea le-a spus: "Nici unul n-o să mă faceţi să cred prostiile pe care voi le-aţi spus. Eu ştiu: elefantul este asemenea unei frânghii care a coborât din cer"; el îi spălase coada.

Fiecare încerca să-i convingă pe ceilalţi că el are dreptate, astfel că s-au luat la ceartă. Tatăl, deranjat de zgomot, după ce a aflat care este motivul discuţiei, a zâmbit şi le-a spus:
"Copiii mei, nici unul dintre voi nu aveţi cu adevărat dreptate".

"Să n-am dreptate?" - a spus unul dintre ei. "Fraţii mei sunt nişte mincinoşi şi tu acuma încerci să spui că şi eu mint?"

"Copiii mei" - le-a spus tatăl, pe un ton conciliant - "fiecare dintre voi a spălat doar o parte din elefant, dar eu sunt singurul care-l pot vedea întreg. El este, de fapt, exact cum fiecare dintre voi l-aţi descris, dar este şi ceva mai mult, ceva ce voi nici nu vă puteţi imagina". Apoi, el le-a descris cum arată cu adevărat un
elefant. "După cum puteţi vedea, aveţi cu toţii dreptate, dar cu toate acestea, cu toţii vă înşelaţi."

"La fel se întâmplă şi cu diversele concepţii ale diferitelor religii" - a conchis Sri Yogananda. "Dumnezeu este unul, dar căile care ne duc la El sunt numeroase şi aceasta poate să dea naştere la nenumărate confuzii şi conflicte".

2
În Occident, oamenii îi consideră pe hinduşi ca pe nişte păcătoşi, dar să ştiţi că şi indienii gândesc la fel despre creştini. Ignoranţa - după părerea mea - este egal repartizată pe toată planeta. Din acest motiv, înţeleptul vede pe Dumnezeu pretutindeni, chiar şi în cei care nu-L percep deloc.

3
Fundamentul real al unei religii nu este credinţa, ci experienţa intuitivă. Intuiţia este aptitudinea sufletului de a-L cunoaşte pe Dumnezeu. Pentru a cunoaşte obiectul religiei, trebuie, în primul rând să-L cunoşti pe Dumnezeu.

4
Încrederea este diferită de credinţă. Încrederea se fondează pe experienţă. Credinţa este o încredere temporară. Credinţa este necesară la început; fără ea, oamenii nu s-ar preocupa de a-L căuta pe Dumnezeu. Dar ea nu este suficientă. În timp ce oamenii devin mulţumiţi de credinţele lor, religia devine dogmatică şi ea nu mai permite nici un fel de perfectare, de îmbunătăţire. De aceea, eu vă incit în
permanenţă la practica spirituală şi nu la credinţa în dogmele voastre. Nici măcar o meditaţie regulată nu ar trebui să vă ofere o stare de totală mulţumire. Nimic nu trebuie să vă mulţumească, pînă când nu ajungeţi să-L cunoaşteţi pe Dumnezeu.

5
Adevăraţii gardieni ai religiei sunt sfinţii şi maeştrii: cei care, cu adevărat, au ajuns să comunice cu Dumnezeu. Nu este suficient să studiaţi scripturile, nici să deveniţi un "D.D" (doctor în divinitate). Aceste cuvinte îmi evocă întotdeauna ideea de "doctor în iluzie". Poate pare uluitor să constatăm că nenumăraţi
sfinţi au fost aliteraţi, dar înţelegerea celui care experimentează Adevărul este mult mai profundă decât a tuturor teologilor, a căror cunoaştere rezultă din studiu livresc, sau din sterile discursuri intelectuale.
"Lăsaţi copiii să vină la Mine, căci a lor va fi împărăţia Cerurilor" - a spus Isus. (Matei, 19:14)

6
Un catâr poate transporta pe spatele său o mare cantitate de biblii şi scrieri sacre. Credeţi că aceasta îl va face mai spiritual? Din contră, această încărcătură îl va priva şi de limitata sa libertatea de mişcare.

7
Cum poate o singură Biblie să fie la originea atâtor biserici, atâtor concepţii diferite despre realitate?
Fiecare dogmă creştină prezintă o interpretare distinctă a învăţăturilor lui Isus. De ce? Răspunsul se găseşte în limitările fiecărui individ. Ei sunt incapabili să-şi imagineze ceva dincolo de limita experienţei lor personale. În loc să încerce să descopere acea parte din fiinţa lor care este reflexia lui Dumnezeu, ei se
forţează să fabrice un Dumnezeu după imaginaţia lor frenetică. O fiinţă care se plimbă pe străzile întortocheate ale unui oraş nu vede de o parte şi de alta decât ziduri care nu-i permit să vadă orizontul. Dintr-un avion, putem observa ce se ascunde în spatele zidurilor, şi chiar dincolo de împrejurimile oraşului. Putem vedea mult mai multe decât cei a căror privire este limitată de ziduri.

8
Mult mai important este un adevăr enunţat de un sfânt decât o dogmă aprobată de mii de oameni. Numărul adepţilor unei religii nu garantează valoarea sa. Nu adoptaţi niciodată o idee pentru că ea a obţinut o aprobare generală. Dacă doriţi să obţineţi adevărata cunoaştere care, după spusele lui Isus, vă oferă libertatea, apropierea voastră faţă de Adevăr trebuie să fie calitativă şi nu cantitativă.

9
Sectarismul este anatema religiei. Doar oamenii superficiali se exprimă astfel: "religia mea este singura cale adevărată; toate celelalte căi sunt false".

Am auzit o anecdotă care spunea că Billy Sunday, faimosul preot al noii religii a murit şi Sf. Petru nu a dorit să-i deschidă porţile raiului.

"Cum" - l-a întrebat indignat preotul -"nu vreţi să mă lăsaţi să intru?"

"Dar ce ai făcut ca să meriţi să ajungi atât de aproape de Dumnezeu?" - l-a întrebat Sf. Petru.

"Cum, dar în timpul vieţii mele am trimis mii de păcătoşi către paradis, i-am convertit."

"Poate că dumneavoastră i-aţi trimis" - i-a răspuns Sf. Petru - "dar nici unul dintre ei nu a ajuns încă aici."

10
Ştiinţa şi religia ar trebui să conlucreze. De la religie, ştiinţa ar putea învăţa o abordare a realităţii mult mai bazată pe intuiţie, mai mult empirică decât experimentală. Ştiinţa, pe de altă parte poate ajuta religia să fie mai puţin dogmatică, să fie mai realistă. Adepţii religiilor trebuie să înveţe, înainte de toate, să-şi dovedească credinţele asemenea savanţilor. Şefii religiei trebuie să încurajeze oamenii să experimenteze practic învăţăturile religiei, în mod personal, nu să se bazeze pe afirmaţiile altora.

11
"Cum poate un creştin să accepte alte religii?" - l-a întrebat pe Yogananda un credincios creştin. "Isus a transmis doar o învăţătură. El chiar a insistat asupra caracterului unic al ei. A subliniat că El este singurul Fiu al lui Dumnezeu" - a continuat credinciosul.

"Adevărul este unic" - a răspuns Yogananda. "Doar căile care conduc fiinţa la minciună sunt numeroase; fiinţa, într-o existenţă, nu poate porni decât pe o singură cale pentru a-L regăsi pe Dumnezeu. Greşeala constă în a atribui un nume particular acestei căi şi de a-l impune tuturor. Căutaţi Adevărul la oamenii
înţelepţi, la oamenii sfinţi, mai puţin la preoţi. Toate religiile au sfinţii lor, dar toate religiile au şi şarlatanii lor. Isus nu a combătut niciodată înţelepciunea altor religii, ci ignoranţa spirituală, pe care a recunoscut-o chiar şi la proprii săi auditori".

12
"Sunteţi un Eliberat?" - m-a întrebat într-o zi un preot creştin.

"Eliberat de ce?" - l-am întrebat eu. Nu mă simţeam dispus să-i continui interpretarea sa asupra Adevărului, care era eronată, aşa că, la un moment dat, el a început furios să spună: "Atunci veţi ajunge în Infern!"

"De acord" - i-am răspuns eu - "dar ce este Infernul, dacă nu este un conglomerat de emoţii negative, cum ar fi şi supărarea şi furia?" Surâzând, am continuat: "Poate, poate că în final voi ajunge în Infern. Cine ştie? Dar cu siguranţă, dumneata, amice, eşti deja acolo".

13
Credinţele voastre nu vă vor salva.

14
"Biblia condamnă idolatria" - a remarcat într-o zi un vizitator cre ഗ tin - "şi am văzut în fiecare templu hindus cel puţin un idol. Cum se face că atât creştinii cât şi evreii consideră această practică ca fiind păgână?"

Yogananda a răspuns: "Să presupunem că dumneavoastră vedeţi o fetiţă care se joacă cu o păpuşă pe care o consideră copilul ei. Vă veţi duce la ea să-i atrageţi atenţia că păpuşa nu este decât un obiect neanimat? Joaca cu păpuşa poate avea chiar un rol educativ şi poate ajuta fetiţa să se pregătească pentru rolul ei de
viitoare mamă.

În acelaşi mod, anumite imagini pot să-l trezească şi să-l focalizeze pe aspirant. Şi, de altfel, creştinii nu au nenumărate imagini cu sfinţi în altarele lor, nu au crucifixuri?

Să ne gândim şi la nenumăratele imagini pe care Dumnezeu le-a dăruit în întreaga natură. Dacă învăţăm să iubim frumuseţea arborilor, a florilor, a apusurilor de soare, nu facem decât să ne reamintim, în permanenţă, de frumuseţea Sa infinită. Idolatria condamnată în Biblie este practica focalizată asupra egou-ului şi care constă în a plasa Creaţia deasupra Creatorului. Ea constă în cultul banilor şi a bogăţiilor, considerate deasupra comorilor divine care există în Sinele Suprem. Constă în cultul iubirii umane, situate deasupra iubirii divine. Constă în a căuta intoxicarea cu alcool sau senzualitatea, în loc de a căuta bucuria infinită a extazului Divin.

15
"Biblia" - declara un alt participant la conferinţele lui Paramahansa Yogananda - "învaţă că Isus este Fiul Unic al lui Dumnezeu. Cum se face că dumneavoastră menţionaţi alţi maeştri ca fiind egalii Săi?"

Yogananda a răspuns: "În momentul în care evreii l-au acuzat pe Isus de blasfemie, datorită faptului că El a spus: “Eu şi cu Tatăl Meu suntem Una” – Isus a răspuns: “Scrierile voastre nu declară ele că voi sunteţi nişte zei?”

Adepţii tuturor religiilor încearcă să prezinte credinţele lor ca fiind unice. Această afirmaţie are ca origine o greşită înţelegere şi ignoranţa. De fapt, oamenii cam întotdeauna consideră că ceea ce au ei este mai bun decât ceea ce au alţii. Ca toţi marii maeştrii, Isus a vorbit despre două nivele: nivelul uman şi nivelul divin. Ca fiinţă umană a plâns pe cruce, spunând: “Tată, de ce m-ai părăsit?”. Ca Sine Divin, El putea spune că este Fiul Unic al lui Dumnezeu, identificându-se cu Conştiinţa Cristică, reflexie a Divinului transcendent. Conştiinţa Cristică nu este un bătrân cu barbă, purtând o robă albă. În timp ce Isus a folosit numele "Eu" vorbind de această stare de conştiinţă se referea la Sinele Său infinit, care este asemenea cu cel al tuturor celorlalte creaturi, şi nu la propria sa personalitate. Conştiinţa Cristică conţine totalitatea universului manifestat. Orice persoană care îşi eliberează conştiinţa de legăturile ego-ului, pentru a fuziona cu Infinitul poate afirma, asemenea lui Isus, că el este Fiul lui Dumnezeu. El poate spune, la fel ca Isus, că a devenit una cu Tatăl, pentru că Tatăl şi Fiul nu sunt decât două aspecte ale aceleiaşi realităţi. În această stare de conştiinţă, sensul cuvântului "Eu" nu mai este limitat la ego, la corpul fizic, la personalitate. Este starea în care valul a fost reabsorbit în vastul Ocean din care s-a născut. El a devenit Ocean."

16
"Dumneavoastră spuneţi că ţelul vieţii este de a-L cunoaşte pe Dumnezeu" - a spus un student la religii comparate. "Această credinţă nu poate fi universală, pentru că, de exemplu, budiştii nu cred în Dumnezeu".

Yogananda a răspuns: "Aceasta este o înţelegere greşită. Buddha nu a fost un ateu. Toate învăţăturile sale, asemenea învăţăturilor tuturor marilor maeştri, au avut ca scop să îndepărteze falsele concepţii din acea epocă; din punct de vedere spiritual, oamenii ajunseseră să-L lase pe Dumnezeu să facă totul, în locul lor,
bineînţeles. Acesta este motivul pentru care Buddha a subliniat importanţa efortului uman pe calea spirituală. Cum spune proverbul, noi recunoaştem copacii după fructe. Cel care practică intensiv învăţăturile lui Buddha, în loc să se mulţumească doar să vorbească despre ele, cu siguranţă că va ajunge la ţel. Odată acest ţel atins, el va descoperi că a ajuns în acelaşi loc unde l-ar fi condus toate marile religii: la realizarea Sinelui Suprem şi la eliberarea de toate înlănţuirile iluziei; iar a putea aduce la un numitor comun toate religiile lumii" - a continuat Yogananda - "este o imposibilitate, pentru că ele se situează pe
diferite poziţii de discernământ spiritual".

17
Adevărurile care sunt afirmate de religie sunt eterne. Ele n-au fost inventate, dar din momentul în care ele au fost revelate de marii maeştri spirituali eliberaţi, forma lor s-a diluat, s-a opacizat, datorită interpretărilor date de fiinţe umane netrezite spiritual. Acesta este motivul pentru care Divinitatea trimite
pe Pământ, din când în când, pe unul din Fiii Lui Iluminaţi, pentru a face să reînvie spiritul religios şi pentru a reda învăţăturilor tradiţionale puritatea originală. Priorităţile urmărite variază întotdeauna, în funcţie de necesităţile diverselor epoci, dar adevărurile fundamentale rămân eterne.

18
Un student l-a întrebat pe Yogananda: "Care este ţelul misiunii dumneavoastre pe Pământ?"

Yogananda a răspuns: "A ajuta oamenii să devină conştienţi de necesitatea revelării Sinelui fiinţei lor, de a reface bunele relaţii dintre toţi oamenii, dintre toate religiile, pentru a realiza o asociaţie a fiinţelor aflate în căutarea Adevărului; de unde şi numele acestei organizaţii "Self-Realization Fellowship" (Asociaţia
Realizării Sinelui), creată pentru a readuce învăţătura autentică şi ştiinţa Yoga în Occident, exact cum a fost transmisă de Krishna".

19
Un vizitator l-a întrebat pe Yogananda: "Poate fi considerată învăţătura dumneavoastră ca o nouă religie?"

Yogananda a răspuns: "învăţătura mea este doar o nouă exprimare a unor adevăruri eterne".

20
Marile religii ale lumii au fost întotdeauna aduse de avatari, încarnaţii sau descendenţi ai lui Dumnezeu. Krishna a fost o astfel de încarnare, la fel Isus, Buddha. Un avatar este o fiinţă eliberată, care revine pe Pământ pentru a îndeplini o misiune divină specială.

Un discipol a întrebat într-o zi: "Maestre, sunteţi un avatar?"

Cu o calmă simplitate, Yogananda a răspuns: "O misiune de o astfel de importanţă nu poate fi condusă decât de o astfel de persoană".

Service and Love - workshop la București 2011 - cu Rune HEIVANG

2011-06-14T15:56:00.000-07:00

Echipa „Service and Love” ne invită să descoprim și să explorăm tărâmul unor posibilități miraculoase - servitudinea și iubirea.

Este evident că ne dorim cu toții o viață mult mai bună și să ne simțim fericiți.
Și cum asta este posibil pentru oricine, trebuie doar să acceptăm faptul că pentru noi Conștiința Supremă este adevărata noastră natură și tărâmul manifestării Creației și a divinului din fiecare.

„Să înţelegi de Sinele este mult mai important decât orice, pentru că nu există nimic altceva. Dorim să trăim în armonie, fără suferință și conflicte... Suferința va continua atâta timp cât noi nu înțelegem cine suntem. Astfel, să înțelegem CINE SUNTEM NOI cu adevărat este mai important decât să depășeșim provocări şi să ieșim câștigători din conflicte. Abia apoi, lumea noastră se va schimba de la sine.
Este adevărat, şi înţelegerea faptului acesta este eliberatoare, și nu lupta pentru a deveni eliberat” - Rune HEIVANG.

Este un potențial enorm, care odată descătușat face orice să devină posibil și să se rezolve de la sine în completitudinea conștiinței.

Mai multe informații găsiți aici:
Service&Love
www.serviceandlove.com
info@serviceandlove.com

Service and Love - workshop la București 2011 - cu Rune HEIVANG

partea 1

partea 2

partea 3

partea 4

partea 5

Cu mulțumiri pentru Gabyvasi !!!

Mooji - Privește cu ochii tăi: cine și ce ești

2011-06-12T10:54:00.000-07:00

„Take a deep breath in your own self!”

„Respiră adânc în interiorul Sinelui tău!”

„Acesta este cel mai important lucru pe care îl faci: să privești tu însuți (în interiorul tău) și să-ți descoperi Sinele! Nu poți să te uiți la tine, poți numai să privești dinspre tine, fiindcă tu însuți nu poți fi un obiect pe care îl vezi, nu există doi de „Tu”. Poți să privești spre ideea pe care o ai despre tine, dar despre ceea ce ești nu poți să vezi, pentru că nu este un obiect. Toate lucrurile au emanat dinspre interiorul lui, dar el nu este o emanație, nu este ceva, nu este un efect, ceea ce ești nu este aceasta.”

„Este important să faci difența dintre Sinele tău și transformările care se întâmplă în tine.”

NASA trimite e-mailuri către toţi angajaţii SĂ SE PREGĂTEASCĂ! 10 iunie 2011

2011-06-12T09:46:00.000-07:00

Interesantă desfășurarea din calendarul de aici pentru numai 3 luni depărtare! Puteţi vedea cum ei lasă să se scurgă lent informația fără a alarma prea multă lume dintr-o dată?

Am primit o informație astăzi (10 iunie 2011), despre faptul că NASA a trimis un e-mail în masă către toţi angajaţii NASA, care include link-ul următor: „Familia / Pregătiri personale”.

Ultima actualizare: 09 iunie 2011
Editor Pagină: Shouse Mary
Oficial NASA: Dunbar Brian

http://www.nasa.gov/centers/hq/emergency/personalPreparedness/index.html
http://www.ready.gov/nle2011/index.html

Până la 1 august 2011, toată lumea va şti ce urmează. Acesta este motivul pentru care doriţi să fiți în zonele de siguranţă pe data de / sau înainte de 1 august 2011. Când va afla toată lumea, prea mulţi oameni vor face acelaşi lucru pe care îl faceți voi acum, şi nu doriţi să vă găsiţi în situația de a rămâne blocat.

În cazul în care NASA încercă să-și avertizeze angajaţii, spunându-le familiilor lor să fie pregătite, eu sunt chiar și mai convins decât oricând că AVEM ÎNTR-ADEVĂR O STEA BINARĂ GEAMĂNĂ CARE SE APROPIE, și va ieși foarte urât.

CDC a trimis recent un avertisment „zombi” ridicol despre apocalipsa?

Reuniunea Bilderberg are loc în prezent, şi toate mass-media / presa vrea să vorbească despre voturile unui congresman?

Apare mai mult de un singur film despre un obiect nou în sistemul solar, plus finalul de la „The Event” („Evenimentul”) celor de la NBC cu o nouă planetă!?

Este vorba despre a atinge oamenii țintă şi toată vorbăria asta despre septembrie / octombrie 2011 pare să fie din ce în ce mai mult o chestiune adevărată oameni buni.

Sper că sunteţi toţi pregătiți! Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Acest email a fost transmis către mine de un prieten. El a spus că toţi angajaţii NASA primit acest e-mail în ziua de azi ....

******** Email Original ********
MESAJ AGENCYWIDE către toţi angajaţii NASA:

Punctul de Contact: Darrius Lewis, Direcţia de Asistenţă a Misiunii, Sediul NASA, 202-358-0608, darrius.l.lewis @ nasa.gov

************

Familie / Plan Personal de Pregătire

NASA este singura agenţie federală responsabilă pentru siguranţa poporului său şi bunăstarea lui aici, pe Pământ şi în spaţiu şi are un angajament pe termen lung pentru pregătirea în cazuri de siguranţă şi de urgenţă. Pe parcursul anului trecut, Administratorul Bolden a subliniat importanţa programului „Familie / Pregătirea Personală” pentru întreaga familie NASA. Familia şi planurile personale de pregătire sunt esenţiale pentru a proteja familiile şi comunităţile noastre în timpul situaţiilor de urgenţă potenţiale cum ar fi: incendii, inundaţii, cutremure, uragane, tornade, atacuri teroriste şi alte catastrofe neprevăzute.

Cele mai importante active în finalizarea cu succes a misiunii NASA sunt oamenii săi şi cei dragi lor. Agenţia a dezvoltat un set de ghiduri de informare concepute pentru a vă pregăti pe voi, familiile voastre şi animalele de companie pentru situaţiile de urgenţă. Aceste ghiduri vă va oferi instrucţiuni de urmat pas-cu-pas despre cum să aplicați Planul de Pregătire a Familiei.

Toţi angajaţii sunt încurajaţi să descarce aceste ghiduri, să pregătească planuri, şi să le revizuiască împreună cu familiile voastre. Agenţia a luat măsuri pentru a pregătirea familiei noastre NASA; acum este obligaţia dumneavoastră personală să vă pregătiți pe voi înșivă şi / sau familiile dumneavoastă pentru o situaţie de urgenţă.

Pentru a vizualiza clipul video al Administratorului Bolden pe tema pregătirii familiei şi pentru a descărca ghidurile dumneavoastră pentru „Pregătirea Familiei”, vizitaţi:

[link la www.nasa.gov]

"Family/Personal Preparedness Plan

NASA is the only federal agency responsible for its people's safety and well-being here on Earth and in space and has a longtime commitment to safety and emergency preparedness. Over the past year, Administrator Bolden has emphasized the importance of Family/Personal Preparedness for the entire NASA family. Family and personal preparedness plans are key to protecting our families and communities during potential emergencies such as fires, floods, earthquakes, hurricanes, tornadoes, terrorist attacks and other unforeseen catastrophes.

The most important assets in the successful completion of NASA's mission are its people and their loved ones. The agency has developed a set of informational guides designed to prepare you, your families and pets for emergencies. These guides will provide you with step-by-step instructions on how to develop your Family Preparedness Plan.

All employees are encouraged to download these guides, prepare plans, and review them with your families. The agency has taken the steps to prepare our NASA family; now it is your personal obligation to prepare yourself and/or your family for an emergency.

To view Administrator Bolden's video on family preparedness and to download your Family Preparedness guides, visit:

[link to www.nasa.gov]"

sursa: http://www.youtube.com/watch?v=BZUPGw7p9I0

HUGH NEWMAN și rețeaua energetică planetară - Project Camelot

2011-06-09T13:27:00.000-07:00

În martie 2011 Kerry Cassidy a participat în Africa de Sud la întrunirea „Megalithomania” unde a avut enorma șamsă de a-i lua un interviu formal lui Hugh Newman, autorul cărții „Earth Grids: The Secret Patterns of Gaia's Sacred Site” („Rețelete Pământului: Structurile Secrete ale Teritoriului Sacru al Gaiei”) și „Psychic Children” („Copiii transcedentali”). În fiecare an, el organizează conferințele grupului Megalithomania în Glastonbury - U.K. (www.megalithomania.co.uk) şi în acest an, de asemenea, a lucrat cu Michael Tellinger pentru pregătirea Conferinţei Megalithomania în Africa de Sud.

A călătorit în jurul lumii şi a investigat megaliti vechi și site-uri antice intrând adânc în misterele Pământului care ne-au fost mult timp ascunse, până în momentul prezent. Munca sa cu reţelele energetice şi realizarea conexiunii simbolismului şi semnificației acestor site-uri vechi cu istoria noastră constituie un element inovator și original pentru o cercetare de calitate. În spiritul tradiţiei marilor cercetători şi autori precum Graham Hancock, Boulter Carmen şi mulți alții, el nu este cercetător de birou, ci, ca un veritabil „Indiana Jones”, se implică plin de pasiune pentru a găsi adevărul ascuns în trecutul nostru.

***
Mă văd nevoită să îmi cer scuze în fața necunoscătorilor de limbă engleză pentru faptul că am postat acest interviu fără traducere. Sper să pot reveni, cât mai curând, cu varianta subtitrată.